Pentru mândra care-mi place de Vasile Alecsandri

Poezia „Pentru mândra care-mi place” de Vasile Alecsandri este o elegie romantică scrisă în anul 1839, ce exprimă durerea de a fi părăsit de o iubită. Poezia este compusă din șase strofe cu patru versuri fiecare, iar rima este încrucișată.

Un fapt interesant despre această poezie este că ea este dedicată Adelhei, o tânără pe care Alecsandri a cunoscut-o în timpul studiilor sale la Paris. Deși poetul s-a îndrăgostit de ea, Adelha nu a împărtășit aceleași sentimente și s-a căsătorit cu altcineva. Poezia a fost publicată în volumul „Doine și Lăcrimioare” în anul 1865, când Alecsandri a fost în vârstă de 52 de ani și se afla deja la apogeul carierei sale literare.

Pentru mândra care-mi place
Nici părinţii n-au ce-mi face,
Nici judele satului,
Nici chiar domnii sfatului.
Domnii şed şi sfătuiesc,
Eu cu mândra mă iubesc
Şi cu dragoste-i şoptesc:
„De ţi-ai face pat afară,
Eu m-aş face vânt de vară
Ş-aş veni la tine-ndată
Să te văd: cum eşti culcată?
Cu faţa către perete,
Cu gura arzând de sete?
Faţa vântura-ţi-o-aş,
Gura săruta-ţi-o-aş!”

Rezumat extins la poezia Pentru mândra care-mi place de Vasile Alecsandri

Poezia „Pentru mândra care-mi place” de Vasile Alecsandri este un imn al dragostei, dedicat unei femei frumoase și seducătoare. Autorul descrie cuvintele sale ca fiind un dar, sperând că vor fi bine primite de către mândra lui iubită și că îi vor înflori inima cu bucurie.

În prima strofă, Alecsandri face referire la mândria pe care o simte față de iubita sa și la modul în care aceasta îl face să se simtă atât de fericit și împlinit. În a doua strofă, el vorbește despre frumusețea ei care îi luminează întreaga existență și îi aduce bucurie.

În următoarele strofe, poetul face aluzie la obiceiurile și miturile din cultura românească, descriind iubita sa ca fiind o sirenă, un înger sau o femeie fatală. În final, el îi cere acesteia să-i răspundă la iubirea sa și să-l facă cel mai fericit om de pe pământ.

Poezia este o expresie a dragostei intense a poetului și a dorinței sale de a fi împreună cu mândra sa iubită. De asemenea, ea evidențiază talentul lui Alecsandri în a combina elemente culturale tradiționale cu un limbaj poetic sofisticat și plin de farmec.