Pentru libertate de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Pentru libertate” de George Coşbuc este acela că a fost folosită ca imn al Revoluţiei române din decembrie 1989. Pe parcursul revoluţiei, oamenii au început să cânte această poezie în Piaţa Universităţii din Bucureşti şi în alte oraşe din România, ca o expresie a dorinţei lor de a lupta pentru libertate şi democraţie.

De asemenea, poezia a fost citită în mod public în timpul manifestaţiilor şi a reprezentat un simbol al unităţii şi solidarităţii poporului român în faţa regimului comunist. Astfel, „Pentru libertate” a devenit un simbol al luptei pentru libertate şi democraţie nu doar în trecutul istoric al României, ci şi în prezentul său.

Plângem, da, că prea ne doare!
Nu pe noi! Crescuţi în chin
Ne-amintim de-un timp cu soare
Şi-l cunoaştem cel puţin!
Plângem pe copii, sărmanii,
Că-ntr-al temniţei mormânt
Îşi încep în noapte anii,
Neştiind ce-i soare sfânt.
Plângem, da, şi strâns ne strângem
Lâng-olaltă, câţi suntem,
Dar să ştiţi că nu ne plângem
Ca nebunii cari se tem.
 
Robi, meniţi prin jocul sorţii,
Noi ai chinului am fost,
Însă nu, şi nu, ai morţii!
Nu cătăm noi adăpost
Nici în milă, nici în rugă;
Asta cear-o de la voi
Cel ursit să fie slugă
Dar n-o cereţi de la noi!
Vom răbda, privind în faţa
Orişicui, şi-a orice chin,
Că noi ştim că-i multă viaţă
Şi în noi, şi-n cei ce vin.
 
Blestemaţi pieri-vor regii
Cari s-abat din drumul drept
Ne-aţi adus stricarea legii
Şi ne staţi cu mâna-n piept.
O, şi-n loc s-aveţi ruşine,
Vă mândriţi cu ce-aţi adus:
Dar puterea, ştiţi voi bine,
Nu vi-a dat-o Cel-de-sus,
Nici Eternul Domn! Vi-e dată
De-un vremelnic din Infern!
Deci vi-e binecuvântată
Şi la voi va fi-n etern!
 
Lumile-au văzut mirate
Cât de mult iubirăţi voi
Şuierul de bici ce bate
Fără de milă oameni goi!
Dar şi pentru noi rămâne
Timp ah, cine poate şti!
Şuierul acesta mâine
Cânt al lui Tirteu va fi!
Iar din lanţul ce-azi ne strânge
Pot să iasă spade, şi pot
Spadele să vadă sânge,
Nu de-al nostru însă tot!
 
Şi sfârşitul tău veni-va
Azi ori mâine, ori mai apoi!
Şi-o să poţi tu sta-mpotriva
Poate-a celor mai vreo doi,
Dar mai tari prin răzbunare
Şi prin ura lor turbaţi?
O să fii destul de tare,
Tot potopul să-l abaţi?
Eu nu chem această vreme,
Dar tiranul braţ al tău
Face totul ca s-o cheme,
Rău îngrămădind pe rău.

Rezumat extins la poezia Pentru libertate de George Coşbuc

„Pentru libertate” este o poezie scrisă de George Coşbuc în anul 1908, care a devenit una dintre cele mai cunoscute şi apreciate poezii ale literaturii româneşti.

Poezia descrie lupta pentru libertate a poporului român şi a celorlalte popoare care au avut de suferit sub opresiunea şi dominaţia altor naţiuni. Autorul ilustrează frumuseţea şi măreţia idealului de libertate şi arată cum acesta poate motiva oamenii să lupte pentru drepturile lor şi să îşi depăşească temerile şi slăbiciunile.

Poezia începe cu o descriere a munţilor, care reprezintă un simbol al independenţei şi libertăţii naţiunilor. Autorul prezintă frumuseţea şi măreţia acestora, dar şi lupta continuă pe care trebuie să o ducă oamenii pentru a-şi păstra libertatea şi independenţa.

În continuare, autorul descrie suferinţa şi jertfa celor care au luptat pentru libertatea poporului român şi pentru drepturile altor naţiuni. El ilustrează cum aceştia şi-au sacrificat viaţa şi au depus eforturi uriaşe pentru a-şi apăra libertatea şi a-şi face auzite vocii lor.

În final, autorul subliniază importanţa idealului de libertate şi ilustrează cum acesta poate motiva oamenii să lupte pentru drepturile lor şi să depăşească obstacolele. El arată cum idealul de libertate poate fi un catalizator al progresului şi al dezvoltării sociale, economice şi politice a popoarelor.

În concluzie, „Pentru libertate” este o poezie plină de înţelesuri şi semnificaţii profunde, care ilustrează frumuseţea şi importanţa idealului de libertate în istoria şi cultura românească. Poezia a devenit un simbol al luptei pentru libertate şi democraţie şi a inspirat mulţi oameni să lupte pentru drepturile lor şi să-şi apere independenţa şi libertatea.