Pe munte de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Pe munte” de George Coșbuc este că a fost recitată de astronautul român Dumitru Prunariu în timpul misiunii sale spațiale. În anul 1981, Dumitru Prunariu a devenit primul român care a zburat în spațiu, în cadrul misiunii Soyouz 40, care a fost lansată de către Uniunea Sovietică.

În timpul misiunii sale, Prunariu a recitat poezia „Pe munte” de George Coșbuc, ca o manifestare a admirației sale pentru natură și ca o expresie a valorilor culturale românești. Acest fapt demonstrează importanța poeziei lui Coșbuc în cultura românească și a fost un moment deosebit de emoționant pentru toți românii.

---

Fugiţi cu turma repede spre văi!
Pe culme-aleargă duhul răzbunării
Grozavul vânt se zbate-n largul zării
Şi norii-mbracă haină de văpăi.
 
Soseşte-acum! cu ochiul cât cuprinzi
Furtuna-n sârg scoboară-n jos pe coaste,
Şi-n urma ei se-ntinde neagra oaste
Şi urlă-n cor: Tu fulgere, s-aprinzi,
 
Tu nor, să-ntuneci; vântule, tu să-mprăştii!
Un brad se face ţăndări, cel mai nalt:
Şi prins de vârf, au smuls pe celălalt
Purtându-l roată-n largul chip al praştii.
 
Pe sus se-ntinde amestecul nespus,
Şi Duh în Duh prin aer se frământă,
Iar grindina-n văzduh cumplit îşi cântă
Cântarea ei de-oţel, căzând de sus,
 
Pe codrul larg ce-n urlete se-ndoaie,
Şi sare iar la loc apoi mugind.
Deodată stă. Şi iată-l, răpăind
Potop din cer turnatul râu de ploaie.
 
Se rupe cerul, cade-acum! S-a rupt.
Sporite neguri hrană dau pieririi,
De-a valma geme-ntreg cuprinsul firii,
Şi nu mai ştii ce-i sus şi dedesubt.
 
Acum nici Dumnezeu nimic nu poate.
Degeaba-ntind ei mâinile şi cer
În negrul iad, şi unul până-n cer,
Vârteju-i domn, el singur domn a toate.

Rezumat extins la poezia Pe munte de George Coşbuc

„Pe munte” este o poezie scrisă de George Coșbuc, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române. Poezia este o meditație asupra relației dintre om și natură și asupra puterii și frumuseții acesteia.

În prima strofă, poeta descrie natura de pe munte și afirmă că este o lume plină de frumusețe și mister. El afirmă că muntele este o metaforă a puterii și a transcendentei, care îi atrage pe oameni să îl exploreze și să îl înțeleagă.

În a doua strofă, poeta prezintă imaginea unui om care se aventurează pe munte și care încearcă să înțeleagă frumusețea și misterul acestei lumi. El afirmă că omul este mic și vulnerabil în fața puterii naturii, dar că este atras de ea și că încearcă să o exploreze și să o înțeleagă.

În strofele următoare, poeta continuă să mediteze asupra relației dintre om și natură și asupra puterii și frumuseții acesteia. El afirmă că natura este o lume plină de sens și că omul poate înțelege mai multe despre sine și despre lumea înconjurătoare prin explorarea ei. El subliniază faptul că omul trebuie să respecte și să protejeze natura, deoarece aceasta este o parte importantă a vieții și a existenței noastre.

În final, poeta afirmă că natura de pe munte este o metaforă a vieții și a existenței umane și că trebuie să fim conștienți de frumusețea și puterea acesteia. Poezia transmite astfel un mesaj de respect și de admirație pentru natură și pentru puterea și frumusețea acesteia.

Un fapt interesant despre poezia „Pe munte” este că a fost o sursă de inspirație pentru numeroși artiști și scriitori români, care au creat lucrări inspirate de munte și de natura din jurul lor. Poezia a devenit o emblemă a literaturii românești și a făcut parte dintr-un val de poezie naturalistă și contemplativă care a marcat literatura română din acea perioadă.