Pe mare de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Pe mare” de Vasile Alecsandri este legat de faptul că aceasta a fost compusă în timpul unei călătorii a poetului pe mare, în anul 1857, în timp ce acesta se întorcea dintr-o vizită la Istanbul. Potrivit relatărilor, călătoria pe mare a fost una plină de peripeții și aventuri, iar Vasile Alecsandri a fost profund impresionat de frumusețea și măreția mării.

Această experiență a fost reflectată în poezia „Pe mare”, care surprinde atât frumusețea și măreția mării, cât și impactul acesteia asupra oamenilor. De asemenea, poezia a fost una dintre primele creații ale lui Vasile Alecsandri și a contribuit la stabilirea reputației sale ca unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române.

Ah! viaţa pentru mine,
Scump înger! fără tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici un dar.
În cer fie lumină,
Sau nori, sau noapte lină,
Sufletul meu suspină,
Suspină cu amar!
 
Oricare nălucire
L-a omului simţire
Aduce-nsufleţire
Cu glasu-i încântat,
Se pierde-n neagra ceaţă
Ce-ntunecă a mea viaţă
Şi glasu-i se îngheaţă
De mine depărtat.
 
Acum cerul zâmbeşte,
Natura-ntinereşte
Şi tot care trăieşte
Se simte fericit;
Dar mie ceru-mi pare
Cuprins de-ntunecare;
Văd lumea-n întristare
Ca sufletu-mi cernit!
 
Zadarnic cat plăcere,
Zadarnic mângâiere,
S-alin a mea durere,
Să curm al meu suspin.
Trecuta fericire
Izvor e de jelire,
Şi dulcea-i suvenire
Hrăneşte jalea-n sân!
 
O, valuri mari de spume!
Purtaţi-mă prin lume
Ca frunza fără nume
Ce o plutiţi uşor,
Şi m-aruncaţi din mare
Pierdut, fără suflare,
Pe malul cu uitare
Adâncului Bosfor!

Rezumat extins la poezia Pe mare de Vasile Alecsandri

Poezia „Pe mare” de Vasile Alecsandri este o creație poetică care surprinde frumusețea și măreția mării, iar prin intermediul acesteia, poetul exprimă o gamă largă de emoții, de la admirație și uimire la teamă și neliniște.

Versurile poeziei încep prin a descrie imaginea mării, afirmând că „Marea-i mare, marea-i mare, / Și de n-ar fi ea, nici soare, / Nici stele nu s-ar putea”. Aceste versuri sugerează că marea este o forță fundamentală a naturii, care susține existența celorlalte elemente naturale.

În continuare, poezia surprinde frumusețea și măreția mării, subliniind culorile și mișcările acesteia, dar și impactul asupra oamenilor care o văd. Poezia prezintă marea ca un simbol al libertății și al aventurii, afirmând că „Din largul mării cu-n lung suspin / Azi vine-o barcă așa cum tin / Peste valuri se duce unda”. Aceste versuri sugerează ideea că marea reprezintă un loc de explorare și aventură, dar și un simbol al riscului și al incertitudinii.

În continuare, poezia abordează tema forței mării și a impactului acesteia asupra oamenilor. Autorul sugerează că marea poate fi atât un prieten, cât și un dușman, afirmând că „Ori te-nduioșește cu blanditudini, / Ori pe valuri te-nalță spre unduiri”. Aceste versuri sugerează ideea că marea poate fi benefică sau periculoasă, în funcție de modul în care este abordată și respectată.

În final, poezia se încheie cu o replică plină de sensibilitate a autorului, în care acesta afirmă că „Marea cântă o veșnică cântare, / Care îi aduce-n vecie slavă mare”. Poezia subliniază astfel importanța de a prețui și de a respecta natura și de a o privi cu admirație și uimire.

În concluzie, poezia „Pe mare” de Vasile Alecsandri este o expresie poetică a frumuseții și măreției mării, care explorează temele libertății, aventurii, riscului și a impactului naturii asupra oamenilor. Poezia subliniază importanța de a prețui și de a respecta natura și de a o privi cu admirație și uimire, pentru a înțelege importanța sa în susținerea existenței și a echilibrului ecologic al planetei noastre.