Pe malul mării de Vasile Alecsandri

Poezia „Pe malul mării” de Vasile Alecsandri a fost una dintre primele poezii romantice scrise în limba română și a marcat o schimbare semnificativă în stilul și tematica literaturii românești din acea perioadă.

Poezia a fost publicată în anul 1846, într-o perioadă în care literatura română era dominată de stilul clasic și de temele istorice sau patriotice, iar Alecsandri a reușit să aducă o nouă perspectivă și o nouă sensibilitate în poezia românească. În plus, poezia „Pe malul mării” a inspirat mulți alți poeți români să exploreze natura și iubirea în poezia lor și a contribuit la dezvoltarea romantismului în literatura română.

---

În ceasul trist de noapte, când apriga furtună
Pe marea tulburată, săltând din val în val,
Se-nalţă, se lăţeşte şi vâjâie şi tună,
Zdrobindu-se de mal,
 
Atunci când spaima crudă fiori suflă prin lume,
Când tunetul se poartă vuind din loc în loc,
Când marea frământată s-acopere de spume
Şi norii ca talazuri arunc spume de foc,
 
Îmi place a sta singur pe-o stâncă dărâmată,
S-aud pe valuri vântul cu groază şuierând,
Să văd pe-ntinsul negru furtuna întărtată
Şi cerul fulgerând.
 
Căci inima mea astfel de jale e muncită
Şi plânge cu durere la tine când gândesc,
O! maică, înger dulce! o! maica mea iubită!
Tu, ce-ai zburat din braţe-mi în leagănul ceresc!
 
Pierdut în întuneric sub cerul fără stele,
Lipsit de-a ta fiinţă ce zace în mormânt,
Eu văd în nori, în valuri, icoana vieţii mele
Şi gem cu-a nopţii vânt!
 
Ah! mult amar e ceasul când dorul ce jeleşte,
Cătând în vremi trecute un suvenir slăvit,
Se-mpiedică în zboru-i şi cade, se loveşte
De piatra mormântală a celor ce-am iubit!
 
Cu-a sale pânze umflate o mică luntrişoară
Pe luciul viu a mării de vânt se îngână,
Şi sub un cer albastru, ca lebăda uşoară,
Azi lin se legăna.
 
Dar vântul crunt, deodată, suflând cu vijelie,
Schimbă a mării faţă în munţi îngrozitori;
Ş-acum sărmana luntre pe-ntinderea pustie
Zdrobită, se zăreşte la fulgeri trecători!

Rezumat extins la poezia Pe malul mării de Vasile Alecsandri

„Pe malul mării” este o poezie romantică scrisă de Vasile Alecsandri, care surprinde frumusețea mării și a peisajului de coastă, dar și sentimentele profunde ale unui poet îndrăgostit.

Poezia începe cu o descriere a mării și a peisajului de coastă, sugerând o atmosferă romantică și melancolică. Apoi, Alecsandri introduce personajul principal al poeziei, poetul, care se simte atras de frumusețea mării și de aerul sărat al mării.

În a doua strofă, poezia devine mai intimă, sugerând că poetul se gândește la iubita sa și la fericirea pe care ar simți-o dacă ar fi împreună cu ea pe malul mării. Poezia sugerează că marea și iubirea sunt două forțe puternice și misterioase, care pot aduce bucurie și fericire în viața unui om.

În cea de-a treia strofă, poezia se concentrează asupra frumuseții naturii și a rolului pe care îl joacă aceasta în viața umană. Alecsandri sugerează că natura este o sursă de inspirație și că poetul este chemat să o exploreze și să o înțeleagă pentru a-și exprima sentimentele și gândurile în poezie.

În final, poezia încheie cu un apel la iubire și la frumusețea vieții, sugerând că acestea trebuie să fie cele mai importante lucruri în viața unui om. Poezia sugerează că frumusețea mării și a iubirii sunt două forțe puternice și că poetul este chemat să le descopere și să le exprime în poezie.

În general, „Pe malul mării” este o poezie romantică și evocativă, care surprinde frumusețea naturii și a iubirii și care explorează teme precum inspirația, frumusețea și fericirea. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece natura și iubirea rămân două teme universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.