Pe dealul Plevnei de George Coşbuc

„Pele Dealul Plevnei” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui George Coșbuc, fiind o poezie patriotică despre Războiul de Independență al României împotriva Imperiului Otoman.

George Coșbuc a scris poezia în 1908, la 30 de ani după război, pentru a marca comemorarea bătăliei de la Plevna și a soldaților români care și-au dat viața pentru independența țării.

Poezia este structurată în strofe de câte patru versuri și este scrisă într-un stil simplu, dar expresiv, folosind simboluri și metafore pentru a descrie natura și sentimentele oamenilor. Pe lângă faptul că este o poezie patriotică, ea este și un omagiu adus eroilor neamului, reprezentând o expresie a recunoștinței și admirației pentru sacrificiul lor.

„Pele Dealul Plevnei” a devenit un simbol al luptei pentru libertate și independență în cultura română, fiind adesea recitată la ceremoniile comemorative și de sărbătorire a zilei naționale a României.

---

E-n amurg. Pe deal bulgarul
Liniştit îşi mână carul.
 
Roţile nu ştiu că plânge
Dealul, pe-unde omul mână;
Nu ştiu boii, că-n ţărână,
Pe-unde trec, e numai sânge.
 
Noaptea-ncet, încet scoboară,
Lilieci prin aer zboară.
Pe-unde a fost cumplire odată
Doarme-acum întreaga fire,
Peste-un iad de zvârcolire
Cade-o pace-ntunecată.
 
Numai luna e pe lanuri
Dar mai sus, pe sub redanuri,
 
Unde-a curs fierbinte plumbul,
Duhuri vin din vreme-n vreme,
Cât e noaptea-n dealuri geme
Şi se zbuciumă porumbul.

Rezumat extins la poezia Pe dealul Plevnei de George Coşbuc

„Poezia Pe dealul Plevnei” de George Coșbuc este o poezie scrisă în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență al României împotriva Imperiului Otoman. În poem, autorul descrie atmosfera tristă de pe dealul Plevnei, unde a avut loc o luptă sângeroasă.

În prima strofă, autorul descrie priveliștea de pe dealul Plevnei, unde rămășițele războiului sunt încă vizibile, iar natura pare că suferă și ea. În cea de-a doua strofă, autorul vorbește despre sacrificiul și curajul soldaților români și despre datoria noastră de a-i cinsti și a le purta amintirea în inimile noastre. În cea de-a treia strofă, autorul face un apel la unitate și solidaritate, pentru a putea face față și învinge orice inamic, iar în ultima strofă, autorul subliniază importanța păstrării memorialelor și a recunoștinței față de cei care s-au jertfit pentru patrie.

Poezia este scrisă într-un stil simplu și direct, iar autorul folosește imagini puternice pentru a transmite mesajul său patriotic și de cinstire a eroilor naționali.

Este important de menționat că poemul „Pe dealul Plevnei” a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii patriotice românești, fiind inclusă în manualele școlare și recitată la ceremonii oficiale și evenimente culturale.