Păunaşul codrilor de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Păunaşul codrilor” de Vasile Alecsandri este că aceasta surprinde frumusețea și măreția naturii prin intermediul unei metafore inspirate de imaginea păunului, considerat simbolul frumuseții și al aristocrației. În acest sens, poezia sugerează o abordare inovatoare și sensibilă asupra naturii, care reflectă valoarea și importanța naturii în cultura și în viața oamenilor.

Prin intermediul acestei poezii, Alecsandri transmite un mesaj puternic despre frumusețea și noblețea naturii, care trebuie să fie respectată și apreciată de către oameni, ca o comoară prețioasă și o sursă de inspirație pentru artă și cultură.

Prin urmare, poezia „Păunaşul codrilor” de Vasile Alecsandri rămâne una dintre cele mai remarcabile poezii din literatura română, datorită abordării sale inovatoare și a mesajului puternic despre frumusețea și valorile naturii.

---

I

Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o pruncă ş-un voinic,
Puiculiţă bălăioară
Cu cosiţa gălbioară,
Voinicel tras prin inel,
Mult e mândru tinerel!
Şi-i tot zice voinicul:
„Cântă-ţi, mândro, cântecul
Că mi-e drag ca sufletul.”
„Eu, bădiţă, l-oi cânta,
Dar codrii s-or răsuna
Şi pe noi ne-a-ntâmpina
Păunaşul codrilor,
Voinicul voinicilor!”
„Aurică drăgulică!
Nici ai grijă, nici ai frică.
Să n-ai grijă pentru tine
Cât îi fi tu lângă mine.
Să n-ai frică pentru mine
Cât oi fi eu lângă tine!”
Puse prunca a cânta,
Codrii puseră-a suna.
lată că-i întâmpina
Păunaşul codrilor,
Voinicul voinicilor.
„Cale bună, românaş!”
„Mulţumim, măi Păunaş.”
„Măi băiete, băieţele,
Măi voinice, voinicele,
Dă-ne nouă pe mândra
Ca să scapi cu viaţa ta.”
„Ba, eu mândra nu ţi-oi da
Până ce capul sus mi-a sta,
Că eu când o am luat
În cosiţe i-am jurat
Să n-o las de lângă mine
Şi s-o apăr de oricine.”
 
II
 
Ei de brâie s-apucau
Şi la luptă se luau.
Când în loc mi se-nvârteau,
Când în sus se opinteau.
Nici unul nu dovedea.
Jos nici unul nu cădea.
Iar băiatul cam slăbea,
Brâul i se descingea,
Şi Păunul mi-l strângea
Trupuşorul îi frângea.
„Mândro, mândruliţa mea!
Vin’ de-mi strânge brâul meu!
Apăra-te-ar Dumnezeu!
 
Că-mi slăbesc puterile,
Mi se duc averile.”
„Ba, nu, nu, bădiţă frate,
Că vei lupta pe dreptate,
Şi oricare-a birui,
Eu cu dânsul m-oi iubi…”
Voiniceii se izbeau,
Şi mai tare s-opinteau,
Şi mai tare se-nvârteau,
Şi mai tare se trânteau.
Din doi unul dovedea,
Din doi unul jos cădea;
Cine că mi-ş dovedea,
Şi cu mândra purcedea?
Păunaşul codrilor,
Voinicul voinicilor!
Cine-n luptă jos cădea
Şi-n urmă-le rămânea?
Voinicel tras prin inel,
Moare-n codru singurel!

Rezumat extins la poezia Păunaşul codrilor de Vasile Alecsandri

„Păunaşul codrilor” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care evocă frumusețea naturii și a păunului, prin intermediul unei metafore inspirate de imaginea păunului, considerat simbolul frumuseții și al aristocrației.

Poezia începe prin a descrie imaginea unui păun care își arată frumusețea, prin intermediul penelor sale, care strălucesc ca aurul și argintul. Alecsandri sugerează că păunul este un simbol al frumuseții și al aristocrației, și că el este îngerul pădurilor, care își arată frumusețea pentru a fi admirat.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra contrastului dintre frumusețea păunului și a naturii din jur, sugerând că fiecare element al naturii este o bijuterie prețioasă și o comoară a naturii. Alecsandri sugerează că frumusețea păunului și a naturii din jurul său sunt cele mai prețioase comori pe care le putem găsi în această lume.

În final, poezia încheie cu un apel la respectarea valorii și a frumuseții naturii, sugerând că trebuie să ne închinăm acestei forțe divine și să o considerăm un simbol al creativității și al măreției naturii.

În general, „Păunaşul codrilor” este o poezie evocativă și plină de sensibilitate, care surprinde frumusețea și noblețea păunului, prin intermediul unei metafore inspirate de imaginea acestuia. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece tema frumuseții și a valorii naturii rămân subiecte universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.