În poezia „Păstoriţa”, George Coşbuc a introdus o perspectivă feministă prin prezentarea unei fete tinere care este independentă şi puternică în ciuda lipsei unei iubiri adevărate. Astfel, poezia reflectă idealul de egalitate între sexe şi respectul față de femei.
De asemenea, această poezie a fost adaptată în mai multe versiuni muzicale de compozitori români, printre care se numără Tiberiu Brediceanu și George Grigoriu. Melodia „Păstoriţa” a devenit un cântec popular cunoscut și apreciat în întreaga Românie.
Umbre mari răsar pe cale,
Ziua moare după culmi;
De pe coastă, pe sub ulmi,
Se scoboară mieii-n vale.
Obosit şi blând popor!
Şi cântând, păşeşte-agale
O copilă-n urma lor.
Noapte bună, soare sfânt,
Până mâine! Noapte bună!
Mâine iar vom fi-mpreună,
Tu să râzi şi eu să cânt.
Mâine până-n zori te scoală,
Adă flori de-argint în poală
Şi le-aşterne pe pământ!
Şi, murind, întinereşte
Soarele de dragul ei,
Şi-o cunună de scântei
El prin păr i le-mpleteşte:
Mâine dacă n-oi veni.
Păru-n apă ţi-l priveşte,
Dor de mine de-ţi va fi!
Şi-i va fi de soare dor!
Mâine blonda păstoriţă,
Despletind a ei cosiţă
Toată ziua la izvor,
Va privi cu drag la plete
Pline de-aur ce i-l dete
Soarele ascuns sub nor.
Rezumat extins la poezia Păstoriţa de George Coşbuc
Poezia „Păstoriţa” de George Coşbuc este o creație lirică care prezintă o imagine pitorească a unui peisaj rural, în care păstoreşte o fată tânără. Ea este privită de autor ca un simbol al naturii pure, neatinse de vicii şi de corupţie.
În poezie, Coşbuc descrie atât frumusețea naturală a peisajului, cât şi frumusețea fetei, care este prezentată ca o parte integrantă a peisajului. Fata este înconjurată de animale, iar natura îi este prietenă, dar ea este singură şi îşi caută jumătatea. Autorul compară fata cu o floare de câmp, care este fragilă şi uşor de strivit, dar în acelaşi timp reprezintă o minunată creaţie a naturii.
În finalul poeziei, autorul îşi exprimă dorinţa ca fata să-şi găsească dragostea, iar peisajul să fie păstrat intact pentru generaţiile viitoare.
„Păstoriţa” este o poezie cu o mare valoare estetică şi sentimentală, care surprinde cu delicatețe și sensibilitate frumusețea simplă a vieții rurale și naturii pure.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia