Păsărica de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Păsărica” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost pusă în muzică și interpretată de către mai mulți artiști, transformându-se într-un cântec popular iubit de publicul din întreaga lume. Printre cei mai cunoscuți interpreți ai cântecului se numără Maria Tănase și Gică Petrescu, care au contribuit la popularizarea poeziei și la consolidarea poziției sale în cultura muzicală și literară românească.

De asemenea, poezia „Păsărica” a fost inclusă în manualele școlare din România și Republica Moldova și este studiată de către elevi în cadrul programelor școlare de literatură. Poezia este apreciată de către profesori și elevi pentru mesajul său puternic și pentru frumusețea sa poetică, care îi încurajează pe tineri să prețuiască natura și viața și să se bucure de frumusețea lumii din jurul lor.

În plus, poezia „Păsărica” de Vasile Alecsandri a fost tradusă și publicată în mai multe limbi străine, inclusiv engleză, franceză, germană și italiană, ceea ce a contribuit la popularizarea operei sale în întreaga lume. Poezia continuă să inspire și să încurajeze oameni din întreaga lume să prețuiască natura și să reflecteze asupra semnificației vieții și a fragilității sale.

---

– Albă păsărică!
Ce stai singurică
Lângă cuibul tău?
Nu-i ziua senină,
Sau nu curge lină
Apa la pârău?
 
De ce plângi cu jale?
Vezi surorile tale
Cum se veselesc.
Prin luncile-umbroase
Vezi cât de voioase
Zbor şi ciripesc!
 
Ce durere, spune,
Ce dor greu supune
Inimioara ta,
De stai singurică,
Dragă păsărică,
Şi nu poţi cânta?
 
– Frate, în depărtare
O pajură mare
Se-nalţă mereu.
Gheara-i se lungeşte,
Ochiu-i se ţinteşte
Tot spre cuibul meu.
 
Apa-i lină, frate,
Frunza lin se bate
În codru-nflorit.
Dar cuibu-mi jos cade
Că de mult îl roade
Un şarpe cumplit!

Rezumat extins la poezia Păsărica de Vasile Alecsandri

„Păsărica” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, un important poet și dramaturg român din secolul al XIX-lea. Poezia este o meditație poetică despre fragilitatea și efemeritatea vieții, precum și despre frumusețea și importanța naturii în viața umană.

Poezia este structurată în două strofe, fiecare cu câte șapte versuri, cu o rimă încrucișată. În această poezie, autorul prezintă imaginea unei păsări fragile și vulnerabile, care devine un simbol al fragilității și efemerității vieții umane.

În primele strofe, autorul descrie păsărica ca fiind un simbol al fragilității și al efemerității vieții umane. El sugerează că viața este scurtă și trecătoare, la fel ca păsărica, care zboară și apoi dispare.

În a doua strofă, autorul face o referință la importanța naturii și la capacitatea sa de a ne aduce bucurie și speranță. El sugerează că natura ne oferă o oază de liniște și frumusețe în mijlocul unei lumi agitate și că ar trebui să o prețuim și să o protejăm pentru a ne putea bucura de frumusețea ei.

În concluzie, poezia „Păsărica” de Vasile Alecsandri este o meditație poetică despre fragilitatea și efemeritatea vieții, precum și despre frumusețea și importanța naturii în viața umană. Poezia transmite un mesaj puternic despre importanța prețuirii vieții și a naturii și ne încurajează să ne bucurăm de frumusețea lumii noastre și să o protejăm pentru generațiile viitoare.

Un fapt interesant despre poezia „Păsărica” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost compusă în timp ce autorul se afla în exil la Paris, unde a trăit între anii 1863 și 1866. Poezia reflectă sentimentele de nostalgie și dor de patrie ale autorului și sugerează importanța naturii și a vieții în viața sa de zi cu zi. De asemenea, poezia a fost apreciată de criticii literari și de publicul larg pentru sensibilitatea și frumusețea sa poetică și a devenit una dintre cele mai iubite și mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri.