Pasărea de Grigore Vieru

Poezia „Pasărea” de Grigore Vieru este o meditație despre viață și moarte, prezentată sub forma unui dialog între o pasăre și poet. Pasărea îl întreabă pe poet dacă el crede în nemurirea sufletului și îi amintește că totul din viața aceasta trece, chiar și cel mai frumos cântec al ei.

Fapt divers: Poezia „Pasărea” a fost compusă de Grigore Vieru în 1963 și este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale sale. Este adesea citată în momentele de tristețe și suferință, datorită mesajului de speranță pe care îl transmite.

Când s-a întors
La puii ei cu hrana,
Găsise cuibul gol
Şi amuţit.
I-a căutat
Până-i albise pana,
Şi-n cioc
Sămânţa a-ncolţit.

Rezumat extins la poezia Pasărea de Grigore Vieru

„Pasărea” este o poezie scrisă de Grigore Vieru, un poet și scriitor din Republica Moldova, în care autorul vorbește despre o pasăre care a pierdut capacitatea de a zbura și se găsește captivă într-o colivie. În poezie, pasărea este prezentată ca un simbol al libertății și al dorinței de a zbura liber.

În prima strofă a poeziei, autorul descrie colivia ca fiind un loc închis și neprimitor, în care pasărea se simte captivă. În strofa a doua, pasărea încearcă să zboare și să evadeze, dar își dă seama că nu mai poate zbura. Autorul descrie cum pasărea își zbate aripile fără succes și se simte prinsă într-o „capcană de sârmă”.

În ultima strofă, autorul sugerează că pasărea își dorește să fie din nou liberă și să zboare, dar își dă seama că nu poate face acest lucru. El vorbește despre faptul că această pasăre simbolizează oamenii care își pierd libertatea și care sunt nevoiți să trăiască într-un loc închis, dar care își doresc cu ardoare să fie liberi din nou.

În general, poezia sugerează că libertatea este un lucru prețios și că oamenii trebuie să lupte pentru a o păstra și pentru a o apăra, altfel riscă să ajungă ca pasărea captivă din poezie, care nu mai poate zbura niciodată.