Paşa Hassan de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Paşa Hassan” de George Coşbuc este că aceasta a fost inspirată de o întâmplare reală din viața autorului. În timp ce studia la Viena, Coşbuc a aflat despre un paşă turc bogat care a fost ucis de o tânără româncă care a devenit victimă a abuzurilor sale.

Fascinat de această poveste și de viața din timpul ocupației otomane în România, Coşbuc a scris poezia „Paşa Hassan”, ca o satiră la adresa puterii abuzive și nedreptății sociale. Poezia a fost publicată în anul 1889, fiind considerată una dintre cele mai cunoscute opere ale lui George Coşbuc și o critică puternică la adresa opresiunii turcești în România.

Pe vodă-l zăreşte călare trecând
Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
În lături s-azvârle mulţimea păgână.
Căci vodă o împarte, cărare făcând,
Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
Oştirea română.
 
Cu tropote roibii de spaimă pe mal
Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
Şi cade-n mocirlă, un val după val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchină prin baltă.
 
Hassan de sub poala pădurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o poruncă:
În spatele-oştirii muntene s-aruncă
Urlând ianicerii, prin flinte şi fum,
Dar paşa rămâne alături de drum
Departe pe luncă.
 
Mihai îi zăreşte şi-alege vreo doi,
Se-ntoarce şi pleacă spre gloată,
Ca volbura toamnei se-nvârte el roată
Şi intră-n ordie ca lupul între oi,
Şi-o frânge degrabă şi-o bate-napoi
Şi-o vântură toată.
 
Hassan, de mirare, e negru-pământ;
Nu ştie de-i vis, ori aieve-i,
El vede cum zboară flăcăii Sucevei,
El vede ghiaurul că-i suflet de vânt
Şi-n faţă-i puterile turcilor sânt
Tăriile plevei.
 
Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai;
Aleargă năvală nebună.
Împrăştie singur pe câţi îi adună,
Cutreieră câmpul, tăind de pe cai
El vine spre paşă: e groază şi vai,
Că vine furtună.
 
– „Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun
Că nu te-am găsit nicăierea” –
Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea!
Cu frâul pe coamă el fuge nebun,
Că-n gheară de fiară şi-n gură de tun
Mai dulce-i pierirea.
 
Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte.
 
– „Stai, paşă! Să piară azi unul din noi.” –
Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară şoimeşte.
 
Turbanul îi cade şi-l lasă căzut;
Îşi rupe cu mâna vestmântul
Că-n largile-i haine se-mpiedică vântul
Şi lui i se pare că-n loc e ţinut;
Aleargă de groaza pieririi bătut,
Mănâncă pământul.
 
Şi-i dârdâie dinţii şi-i galben-pierit!
Dar Allah din ceruri e mare!
Şi-Allah îi scurtează grozava-i cărare
Căci paşa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit,
Să-i dea scăpare.
 
Şi-n ceasul acela Hassan a jurat
Să zacă de spaimă o lună,
Văzut-au şi beii că fuga e bună
Şi bietului paşă dreptate i-au dat,
Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună.

Rezumat extins la poezia Paşa Hassan de George Coşbuc

„Poezia „Paşa Hassan” de George Coşbuc este o compoziție poetică ce descrie viața unui bogat și puternic pașă din timpul ocupației otomane în România. Poezia este o satiră la adresa acestor conducători nedreptățiți, care trăiesc în lux și își bat joc de oamenii săraci și neputincioși.

Poezia începe prin a descrie viața fastuoasă a pașei, precizând câteva trăsături ale acestuia și îndemnând cititorul să îl observe cu atenție. Autorul subliniază faptul că acesta este un om puternic și bogat, care se laudă cu bunăstarea și puterea sa.

Mai mult, poezia explorează și tema nedreptății sociale și a inegalității, subliniind faptul că pașa trăiește în lux, în timp ce oamenii săraci și neputincioși sunt abuzați și umiliți. Poezia îi ridiculizează pe pașii care își pierd sensul umanității, făcându-i să pară ridicoli în ochii cititorului.

În final, poezia transmite un mesaj puternic despre lupta împotriva nedreptății și a inegalității sociale, subliniind faptul că orice muncă onestă și demnă este demnă de respect și apreciere. Versurile sunt pline de sensibilitate și de respect pentru oamenii simpli, iar tema abordată este una universală și actuală.

„Poezia „Paşa Hassan” de George Coşbuc este o satiră la adresa nedreptății sociale și a puterii abuzive în timpul ocupației otomane în România. Această poezie este apreciată de cititori pentru frumusețea și sensibilitatea versurilor, precum și pentru mesajul puternic despre importanța respectului și demnității umane, și lupta împotriva nedreptății sociale.”