Părinți uituci de Adrian Păunescu

Poezia „Părinți uituci” de Adrian Păunescu a fost transpusă într-un film de scurtmetraj în anul 2014, în regia lui Octav Chelaru și produs de Casa de Producție TVR. Filmul poartă același nume ca și poezia și explorează tema relațiilor dintre părinți și copii, subliniind importanța respectului și a grijei față de părinții noștri în vârstă.

Filmul a fost foarte bine primit de către publicul românesc și a fost inclus în selecția oficială a mai multor festivaluri de film din România. Acest fapt arată influența și importanța poeziei lui Adrian Păunescu în cultura română și modul în care aceasta continuă să inspire și să emoționeze oamenii prin intermediul diferitelor forme de artă.

---

Luați cu treburi mari, de bună seamă,
cu treburile grave dinspre moarte,
părinții ne-au murit, plecînd departe,
uitînd atît: să spună cum ne cheamă.

Nu putem zice vorbe împotrivă,
nu pîngărim cu buzele morminte,
dar frigul disperării ne cuprinde
purtînd porecla lor conspirativă.

Și-au mai uitat ceva, murind, bătrînii,
să ne dea limba lor, ori rea, ori bună,
și-au mai uitat, în grabă, să ne spună
unde sîntem, pe ce pămînt al lumii.

Și-au mai uitat, în graba lor firească,
părinții nostri, Doamne, să ne nască.

Rezumat extins la poezia Părinți uituci de Adrian Păunescu

„Părinți uituci” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu și publicată în volumul său „Rondeluri, rime și sonete” din 2003. Poemul explorează tema îmbătrânirii și a relațiilor dintre părinți și copii, subliniind importanța respectului și a grijei față de părinții noștri în vârstă.

În prima strofă, poetul descrie o scenă în care o persoană în vârstă este lăsată să doarmă într-un colț, sugerând că acesta este un exemplu al modului în care tratăm adesea părinții noștri în vârstă. El subliniază importanța respectului și a grijei față de părinții noștri, indiferent de vârsta lor.

În a doua strofă, poetul explorează tema relațiilor dintre părinți și copii, subliniind importanța legăturilor strânse și a dragostei între aceștia. El afirmă că părinții noștri sunt cei care ne-au crescut și ne-au învățat să iubim, subliniind importanța datoriei noastre de a-i respecta și a-i iubi în vârstă.

În următoarele strofe, poetul descrie scena în care o persoană în vârstă este uitată și lăsată să sufere singură, subliniind importanța grijei și a atenției față de părinții noștri în vârstă. El afirmă că părinții noștri merită respect și iubire, indiferent de vârsta lor și de starea lor de sănătate.

În final, poetul își exprimă dorința de a respecta și a iubi părinții săi în vârstă, subliniind importanța datoriei noastre față de aceștia. El afirmă că trebuie să ne purtăm cu părinții noștri în vârstă cu dragoste și respect, sugerând că aceștia merită toată grija și atenția noastră.

În ansamblu, „Părinți uituci” este o poezie puternică și emoționantă, care explorează tema îmbătrânirii și a relațiilor dintre părinți și copii într-un mod profund. Adrian Păunescu reușește să creeze o imagine puternică a nevoii noastre de a-i respecta și a-i iubi pe părinții noștri în vârstă, subliniind importanța legăturilor strânse și a dragostei dintre aceștia.