Parastasul prietenilor de Adrian Păunescu

Poezia „Parastasul prietenilor” de Adrian Păunescu este că aceasta a inspirat crearea unui eveniment cultural anual numit „Zilele Parastasului Prietenilor”, organizat în memoria prietenilor pierduți ai poetului și a altor personalități importante din cultura română.

Evenimentul cuprinde o serie de activități culturale, inclusiv proiecții de film, expoziții de artă și concerte, care sunt organizate în diferite locuri din România și care atrag o mulțime de oameni. Evenimentul este dedicat prietenilor care au avut un impact semnificativ în viața culturală și artistică a României, subliniind importanța prieteniei și a comemorării în viața noastră. Acest eveniment a devenit o tradiție importantă în cultura română și reprezintă o modalitate de a onora amintirea prietenilor pierduți și de a celebra legăturile puternice ale prieteniei.

---

Ce amintiri puține au rămas
din cântecul de miri al unei nații,
în zațul tristei zile căutați-i
pe Ion și Doina pentru parastas.

De-acum încolo vremea e măruntă,
va ninge, nu va ninge, totu-i gri,
și, orice lucruri se vor limpezi,
la parastas va tot veni o nuntă.

Doar cântecul, într-un ungher, retras,
îi mai păstrează-n el, nevinovații,
chemați-i, invitați-i, înviați-i
pe Ion și Doina pentru parastas.

Ion și Doina, la persoana-a treia!
Nu-i mai simțim aici, de pe acum,
un fel de dioptrie peste fum
și-abia se văd: bărbatul și femeia.

Din morți, dintr-un popor întreg de morți,
din morți care-au venit aici sfielnic
și s-au retras cu jale în pomelnic,
respinși absurd de zăvorâte porți.

Să le-mpărțim acum colaci, colivă
și lumânări cu steagul tricolor,
ca să ne ierte mirii care mor,
că le-au rânjit toți proștii împotrivă.

Acum să mergem toți la parastas,
că și așa biserica e goală,
când toți pe toți îi mint și îi înșală,
iar sus în ceruri nimeni n-a rămas.

Pădurea românească-i numai sânge
de la zdrobirea lor de un copac,
îi chem în vis, ei vin cândva și tac,
iar Prutul curge între noi și plânge.

Deodată se adună mult popor,
Ion și Doina vin, ca de departe,
chiar ei își cântă propria lor moarte
și ne servesc din parastasul lor.

Și nu-i nici murmur, nici înverșunare,
în cei ce gustă din colaci plângând;
cei doi ne spun că vor fugi curând,
c-așa e în permisii cel ce moare.

Și-aproape uită înșiși ei ce-au spus,
când, tulburând întreaga masa noastră,
vai, un copac vuiește în fereastră
și frunze cad și mirii morții nu-s.

Și-atunci privim atent la flori și pâini
și cercetăm coliva luminată,
ca să-nțelegem că, de-această dată,
nu pâini, ci lacrimi am avut în mâini.

Prin iarna ca o morgă pururi trează,
prin care toți cei dragi plutesc buimaci,
spre parastas vuiesc mai mulți copaci,
și-o frunză cade. Și avertizează.

Rezumat extins la poezia Parastasul prietenilor de Adrian Păunescu

„Parastasul prietenilor” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu și publicată în volumul său „Lumină lină în cimitirul de la marginea orașului” din 1976. Poemul explorează tema prieteniei și a pierderii, subliniind durerea profundă a pierderii prietenilor dragi și dorința de a-i comemora într-un mod special.

În prima strofă, poetul descrie un parastas religios care este efectuat pentru a-i comemora pe prietenii săi care au murit. El afirmă că acest parastas este similar cu doliul și cu durerea profundă a pierderii, subliniind importanța comemorării celor care au fost importanți în viața noastră.

În a doua strofă, poetul explorează tema prieteniei, sugerând că aceasta este una dintre cele mai valoroase și importante experiențe ale vieții noastre. El afirmă că prietenii sunt cei care ne înțeleg și ne susțin în momentele dificile ale vieții, subliniind legătura puternică și specială pe care o avem cu ei.

În următoarele strofe, poetul descrie sentimentele puternice de durere și de dorință de a comemora prietenii care au murit, subliniind importanța perpetuării memoriei lor. El afirmă că trebuie să ne amintim mereu de prietenii noștri pierduți și să le comemorăm în felul nostru, sugerând că aceștia rămân vii în amintirile noastre.

În final, poetul își exprimă dorința de a continua să comemoreze și să respecte memoria prietenilor săi, subliniind importanța acestor relații și a legăturilor puternice pe care le creăm cu cei dragi.

În ansamblu, „Parastasul prietenilor” este o poezie puternică și emoționantă, care explorează tema prieteniei și a pierderii într-un mod profund. Adrian Păunescu reușește să creeze o imagine puternică a parastasului prietenilor ca metaforă a importanței comemorării și a respectului față de prietenii noștri pierduți.