Parastasul călăreților de Adrian Păunescu

Poezia „Parastasul călăreților” de Adrian Păunescu a inspirat crearea unui monument comemorativ în București, numit „Monumentul Eroilor Călăreți”. Monumentul a fost ridicat în Parcul Carol I și a fost dezvelit în anul 2016, în cadrul celebrării Zilei Naționale a României.

Acest monument simbolizează curajul și sacrificiul eroilor călăreți care și-au dat viața pentru libertatea țării lor, fiind o expresie concretă a mesajului puternic al poeziei lui Adrian Păunescu despre importanța comemorării acestor eroi. Monumentul a devenit o atracție turistică importantă și un simbol al curajului și al spiritului național al românilor.

---

Şi dacă se întorc la matcă toate,
În ţară, în cultură şi în grai,
Din groapa morţii lor nemeritate,
Se vor scula popoarele de cai.

Şi vor veni în pas la primărie,
Să li se dea străvechiul drept la fân,
Chiar înhămaţi şi chiar bătuţi să fie,
Nedreptăţiţi mereu de un stăpân..

Dar să reintre-n circuitul vieţii,
Să fie circumstanţiali de scop,
Să-i cânte-ndrăgostiţii şi poeţii,
Cum bat în trap, cum saltă în galop.

Mai urcă-n turnul primăriei scaii,
Mai e urât pe drumul prăbuşit,
Dar, pe pământ, cei mai frumoşi sunt caii,
Pe care cu topoare i-au zdrobit.

I-au dat la porci şi i-au făcut salamuri,
I-au despărţit de iepe şi de mânji.
Însângerate, ultimele hamuri
Le-au îmbrăcat chiar ei, ţărani constrânşi.

La ce atâtea cinice motoare,
Atâta hohot straniu de metal,
Când nu se mai pătrunde fiecare
De nechezatul breaz al unui cal?

O lege nouă sângeră în sate,
Scumpetea scoate aur din mălai
Şi, iată, se ridică peste toate,
Din crima contra lor, bătrânii cai.

Acceptă şi povară şi războaie,
Sunt pluguri sau sunt turme după ei,
Ei zboară, se târăsc sau se-ncovoaie,
Au coame libere sau poartă şei.

Dar nu mai rabdă moartea nici o clipă,
Copitele în fundul gropii ard,
Copiii care-i văd, deodată, ţipă,
Se-aude nechezatul revanşard.

Şi, vai, ar fi acestea toate bune,
Că reînvie caii îndrăzneți,
Dar ce tristețe, ce deşertăciune,
Nu mai există foştii călăreţi.

Sunt morţi de mult şi nu mai au putere,
Cum caii au, de a mai învia,
Şi-atunci, un cavaler tăcut le-o cere
Şi doar ţărâna lor se urcă-n șa.

Beau apă dintr-un jgheab de la fântână
Şi, unde merg, nechează bun rămas,
Aleargă trist, purtând în şei ţărână.
Ce cai! Ce călăreţi! Ce parastas!

Rezumat extins la poezia Parastasul călăreților de Adrian Păunescu

„Parastasul călăreților” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu și publicată în volumul său „Elegii pentru micul nostru circ” din 1972. Poemul explorează tema pierderii și a comemorării, subliniind sacrificiul și curajul călăreților care și-au pierdut viața luptând pentru libertatea țării lor.

În prima strofă, poetul descrie un parastas religios care este efectuat pentru a comemora soldații care și-au pierdut viața în luptă. El afirmă că acest parastas este similar cu doliul și cu durerea profundă a pierderii, subliniind importanța comemorării celor care și-au sacrificat viața pentru libertate.

În a doua strofă, poetul explorează tema curajului și sacrificiului călăreților, sugerând că aceștia au luptat cu vitejie pentru libertatea țării lor și că și-au pierdut viața în luptă. El afirmă că acești călăreți au devenit eroi pentru că și-au dat viața pentru o cauză nobilă și că trebuie să-i comemorăm în felul nostru.

În următoarele strofe, poetul descrie ritualul parastasului călăreților, subliniind importanța comemorării și a respectului față de eroii care și-au sacrificat viața pentru libertatea țării. El afirmă că trebuie să ne amintim mereu de sacrificiul acestor călăreți și să le fim recunoscători pentru curajul lor, sugerând că aceștia au jucat un rol important în istoria și identitatea țării noastre.

În final, poetul își exprimă dorința de a continua să comemoreze și să respecte sacrificiul călăreților, subliniind importanța perpetuării memoriei lor în cultura și tradițiile noastre.

În ansamblu, „Parastasul călăreților” este o poezie puternică și emoționantă, care explorează tema pierderii și a comemorării într-un mod profund. Adrian Păunescu reușește să creeze o imagine puternică a parastasului călăreților ca metaforă a curajului și sacrificiului acestor eroi, sugerând că aceștia trebuie să fie respectați și comemorați în felul nostru.