Parastas pentru iubirea care a murit de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Parastas pentru iubirea care a murit” este că aceasta a fost ecranizată în filmul românesc „Liceenii Rock’n’Roll” din 1991, unde a fost interpretată de către actrița română Ioana Ginghină. Filmul explorează tema iubirii și a pierderii în rândul adolescenților, subliniind impactul profund al acestor probleme asupra vieții umane.

Poezia „Parastas pentru iubirea care a murit” de Adrian Păunescu a fost adaptată muzical de către mai mulți artiști români. Printre aceștia se numără și trupa de rock alternativ Cargo, care a inclus-o pe albumul lor „Destin” din 1995. Adaptarea muzicală a poeziei a introdus publicul larg la mesajul puternic al poetului despre iubire și pierdere, sugerând că mesajul poeziei sale poate fi transmis în diferite forme artistice și poate fi interpretat și apreciat în diferite moduri. Cântecul a fost bine primit de către publicul larg și a devenit un succes major în România, ajutând la popularizarea mesajului puternic al poeziei lui Păunescu și la creșterea gradului de conștientizare a problemelor legate de iubire și pierdere în viața umană.

---

Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand, de tine si de mine.

S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea, pe cand traia,
Din cand in cand, sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.

Aici, acum, s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum, parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

Rezumat extins la poezia Parastas pentru iubirea care a murit de Adrian Păunescu

„Parastas pentru iubirea care a murit” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu și publicată în volumul său „Cartea cu Apolodor” din 1974. Poemul explorează tema iubirii și a pierderii, subliniind durerea profundă a pierderii unei iubiri și a dorinței de a o reînvia.

În prima strofă, poetul descrie un ritual religios, un parastas, care este efectuat pentru a-i comemora pe cei care au murit. El afirmă că acest ritual este similar cu doliul și cu durerea profundă a pierderii unei iubiri.

În a doua strofă, poetul explorează tema iubirii și a pierderii, sugerând că aceasta este una dintre cele mai dureroase experiențe ale vieții umane. El afirmă că iubirea este o forță puternică care poate fi distrusă de timp și de distanță, subliniind fragilitatea acestei emoții.

În următoarele strofe, poetul descrie sentimentele puternice de durere și de dorință de a reînvia o iubire pierdută, sugerând că aceasta este o experiență universală a vieții umane. El afirmă că trebuie să ne amintim mereu de iubirea noastră pierdută și să îi comemorăm în felul nostru, sugerând că iubirea este o emoție care rămâne vie și după moartea fizică a persoanei iubite.

În final, poetul își exprimă dorința de a reînvia iubirea pierdută, subliniind puterea acestei emoții de a transcende timpul și de a rămâne vie în sufletele noastre.

În ansamblu, „Parastas pentru iubirea care a murit” este o poezie puternică și emoționantă, care explorează tema iubirii și a pierderii într-un mod profund. Adrian Păunescu reușește să creeze o imagine puternică a ritualului parastasului ca metaforă a durerei și a comemorării iubirii pierdute, sugerând că aceasta este o experiență universală a vieții umane.