Un fapt divers interesant despre poezia „Pan” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din ciclul său de poezii intitulat „Pașii Profetului.” Acest ciclu cuprinde poezii scrise în perioada 1918-1921 și explorează teme profunde precum existența umană, destinul, și căutarea sensului vieții.
„Poezia „Pan” este una dintre poeziile din acest ciclu și se concentrează pe imaginea lui Pan, zeul pădurilor și al naturii în mitologia greacă. Blaga folosește această imagine pentru a evoca legătura omului cu natura și cu aspectele sale primitive și instinctuale
Acoperit de frunze veştede pe-o stânca zace Pan.
E orb şi e batrân.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic cearc-a mai clipi,
căci ochii-i s-au închis – ca melcii – peste iarnă.
Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:
unu,
doi,
trei.
Natura îşi adapă zeul.
Ah, Pan!
Îl văd cum îşi întinde mâna, prinde-un ram
şi-i pipăie
cu mângâieri uşoare mugurii.
Un miel s-apropie printre tufişuri.
Orbul îl aude şi zâmbeşte,
căci n-are Pan mai mare bucurie
decât de-a prinde-n palme-ncetişor capşorul mieilor
şi de-a le căuta corniţele sub năstureii moi de lână.
Tăcere.
În juru-i peşterile cască somnoroase
şi i se mută-acum şi lui căscatul.
Se-ntinde şi îşi zice:
„Picurii de roua-s mari şi calzi,
corniţele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Să fie primăvară?”
Rezumat extins la poezia Pan de Lucian Blaga
„Poezia „Pan” de Lucian Blaga este o operă semnificativă care face parte din ciclul „Pașii Profetului,” scris în perioada 1918-1921. Această poezie explorează complexitatea naturii umane și conexiunea sa cu lumea naturală, folosind simbolul lui Pan, zeul pădurilor și al naturii din mitologia greacă.
Poezia începe prin a evoca imaginea lui Pan și a naturii sale primitive, cu fluierele și dansurile sălbatice. Blaga sugerează că omul modern, în ciuda civilizației și tehnologiei, păstrează în el aceste aspecte neîmblânzite ale naturii umane, asemănându-l cu zeul Pan.
Versurile sugerează că aceste aspecte ale naturii umane sunt adânc înrădăcinate și că omul nu poate scăpa de ele. Poetul pune accent pe complexitatea și dualitatea umană, în care latura sălbatică și primitivă coexiste cu raționalitatea și civilizația.
„Poezia „Pan” este o meditație profundă asupra naturii umane și a legăturii sale cu lumea naturală. Blaga utilizează mitologia și simbolurile pentru a explora întrebări filozofice profunde despre identitatea umană și complexitatea existenței. Această poezie ilustrează abilitatea sa de a transmite idei complexe și subtile printr-un limbaj poetic captivant și bogat în simboluri.”
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
