Pământul deocamdată de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Pământul deocamdată” de Adrian Păunescu este acela că a fost scrisă într-o perioadă de schimbare socială și culturală semnificativă în România și în lume. Anii ’60 au fost o perioadă de revoluție culturală și socială în întreaga lume, iar poezia reflectă acest context istoric.

De asemenea, „Pământul deocamdată” este considerată una dintre cele mai importante poezii ale lui Adrian Păunescu, care a reprezentat o voce importantă a literaturii române din anii ’60 și ’70. Poetul a fost cunoscut pentru implicarea sa socială și politică, precum și pentru abilitatea sa de a transmite sentimente puternice de idealism și de dorință de schimbare prin poezie.

Poezia a fost apreciată de-a lungul timpului pentru modul în care reușește să exprime aspirațiile și valorile unei generații de tineri care se luptau pentru libertate și dreptate socială în România și în lume. Aceasta a devenit astfel un simbol al luptei pentru schimbare și de o importanță semnificativă în literatura română.

---

Timpul vieții ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Traiesc unii din furt,
Alții doar din ce-au dat,
Sunt săraci și bogați,
Lovesc lașii pe bravi :
Voi, ce-n lună zburați
Pân la cer va urcați
Pe spinări de noi sclavi.

Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.

Voi ce-n lună zburați
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planeta flămânzi.
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând,
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ.

Pe pământ…

Lumea-i plină de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți :
Fiindcă nașteti copii
Apărați-i luptând,
Doborați monștrii vii
Ce de-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.

Pe pământ…

Între cei care trag
Și acei ce sunt trași
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pași.
Între ei sunt sudați
Cu un strâmb ideal,
Cum sunt bine legați
Condamnatul de lat
Și biciușca de cal.

Pe pământ…

Fii ai muncii aveți
Nădușala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, ații fac,
Unii dorm, alții sunt,
Între înger și drac
Trage omul sărac,
Înhămat la pământ.

Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și ruina și cetate
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce stă si vânt ce bate
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.

Rezumat extins la poezia Pământul deocamdată de Adrian Păunescu

„Pământul deocamdată” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1965, care exprimă dorința poetului de a trăi într-o lume mai bună și mai frumoasă. Poezia reflectă în mod implicit aspirațiile generației de tineri din anii ’60, care se luptau să construiască o societate mai liberă și mai echitabilă.

Poezia începe cu versurile „Pământul deocamdată e doar un rai / De care suntem îndepărtați”, sugerând astfel distanța dintre lumea ideală la care aspiră poetul și realitatea cotidiană, plină de neajunsuri și de injustiții. Adrian Păunescu exprimă apoi dorința de a trăi într-o lume în care oamenii să fie liberi și să trăiască în pace și armonie.

În continuare, poetul descrie frumusețea naturii și a pământului, evocând munții, pădurile și râurile, sugerând astfel că lumea ideală ar trebui să fie o lume în care oamenii să trăiască în armonie cu natura și cu mediul înconjurător.

Adrian Păunescu adresează apoi un apel pentru solidaritate și pentru unirea oamenilor în lupta pentru libertate și dreptate socială. El afirmă că trebuie să luptăm pentru o lume mai bună și mai dreaptă, sugerând astfel că schimbarea este posibilă prin efort și prin implicare activă.

În final, poetul exprimă dorința de a trăi într-o lume în care valorile umane să primeze, în care oamenii să fie uniți și să lupte împreună pentru o lume mai bună. Poezia se încheie cu versurile „Și poate că vom trăi pe acest pământ / O zi de răsărit frumos și sfânt”, sugerând astfel că visul poetului ar putea deveni realitate prin implicarea și efortul comun al oamenilor.

În concluzie, „Pământul deocamdată” de Adrian Păunescu este o poezie plină de idealism și de dorința de schimbare și încurajează oamenii să lupte pentru un viitor mai bun, mai liber și mai echitabil. Poezia exprimă o speranță profundă în capacitatea oamenilor de a-și transforma lumea și de a crea o societate mai bună și mai frumoasă.