Pământ de morți de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Pământ de morți” de Adrian Păunescu este acela că aceasta a fost inspirată de evenimentele tragice ale războiului din Afganistan, în care mulți tineri români și-au pierdut viața în lupte armate. Poezia a fost scrisă într-un context istoric sensibil și a devenit un omagiu adus tuturor celor care și-au dat viața în războaie pentru apărarea valorilor și a libertății.

De asemenea, poezia „Pământ de morți” a fost inclusă într-un volum de poezii intitulat „Înainte de tăcere”, publicat de Adrian Păunescu în 1986, care a devenit una dintre cele mai importante lucrări literare ale sale. Volumul a fost un omagiu adus celor care și-au dat viața în luptele armate și o meditație profundă asupra importanței păcii și a evitării războiului.

Această poezie a fost de asemenea tradusă și în alte limbi, ceea ce a contribuit la promovarea valorilor de pace și înțelegere la nivel internațional. Astfel, „Pământ de morți” a devenit un simbol al datoriei și recunoștinței față de cei care au murit în lupta pentru apărarea libertății și a valorilor naționale, și un îndemn la solidaritate și pace între oameni.

---

În cimitir, unde-am lăsat pe mama,
Ploua istovitor, a îngropare,
Ca semn că dânsa nu mai are rude
Și-o plânge, din oficiu, ploaia mare.

Aleile-și pierduseră conturul
Și iarba făcea semn uscat c-o doare,
Și către groapa timpuriu săpată
Deodată n-a mai fost nici o cărare.

Am năvălit către mormânt, cu toții,
Ca remușcări de legiuni barbare
Și ploaia ne unea cu cimitirul,
Un mort zglobiu să pară fiecare.

Ploua pe mama, ploaia de pe urmă,
Și mă gândeam că-i vie și tresare,
Și n-am știut de ce nu poate ploaia
Să stingă dreptul ei la lumânare.

Și ne-am oprit, purtând pe față lacrimi
Aproape noroioase în mișcare,
Și cuiele-n sicriu bătute bine
Dădeau ecou, din ce în ce mai tare.

Și n-am putut să mă mai uit la toate,
Halucinând că lumea-ntreagă moare,
Când am simțit că m-a cuprins noroiul
Și mi-a urcat mormântul pe picioare.

Suflând din greu, parcă ieșind din scoarță,
Nu mai eram capabil de mișcare,
Simțeam că mă îngrop de viu în lutul
Care mi-a dat pe mama născătoare.

Și-acum în gânduri mi se face noapte
Și intervine șocul de plecare,
De nu mi-ar fi intrat, pe totdeauna,
Pământ de morți, în mâini și în picioare.

Ce tragic schimb am fost silit să aflu,
Ducând pe mama la înmormântare,
Ea odihnește-n cimitir, acasă,
Dar cimitiru-n carnea mea tresare.

Rezumat extins la poezia Pământ de morți de Adrian Păunescu

„Pământ de morți” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1986, care abordează tema războiului și a pierderii vieții în luptele armate. Poezia este un elogiu pentru cei care și-au pierdut viața în război și pentru curajul și sacrificiul acestora.

Poezia începe cu versurile „Pământ de morți, pământ de glorie / La tine vin și plâng sau cânt”, sugerând astfel importanța pământului ca loc de odihnă pentru cei care au murit în luptele armate. Adrian Păunescu descrie apoi modul în care pământul de morți este un loc al marelui sacrificiu și al curajului neînfricat al oamenilor.

În continuare, poetul aduce în discuție suferința și durerea provocate de război, dar și importanța acestuia pentru națiune și pentru istoria poporului. El afirmă că războiul a fost necesar în trecut pentru apărarea valorilor și pentru protejarea libertății, sugerând astfel că sacrificiul și curajul celor care și-au dat viața în război trebuie să fie întotdeauna apreciate și onorate.

Adrian Păunescu descrie apoi frumusețea naturii și a pământului, sugerând astfel că viața și moartea sunt două aspecte strâns legate între ele și că moartea face parte din ciclul natural al vieții. El afirmă că pământul de morți este un loc sacru, în care se regăsesc trecutul și prezentul, și care leagă generațiile de oameni.

În final, poetul adresează un apel pentru pace și pentru evitarea războiului și a violenței. El afirmă că trebuie să ne unim și să luptăm împotriva urii și a conflictelor, sugerând astfel că oamenii ar trebui să lucreze împreună pentru a construi o lume mai bună și mai frumoasă. Poezia se încheie cu versurile „Iar noi pe acest pământ, noi vii, / O lume nouă să-nălțăm cuvânt”, sugerând astfel speranța într-un viitor mai bun, în care pacea și înțelegerea vor primi prioritate.

În concluzie, „Pământ de morți” de Adrian Păunescu este o poezie plină de sentimente puternice de recunoștință și de onoare pentru cei care și-au pierdut viața în luptele armate și pentru sacrificiul lor în slujba libertății și a națiunii. Poezia este un apel la pace și la solidaritate între oameni, sugerând că putem construi un viitor mai bun și mai frumos prin împreunarea eforturilor noastre.