Palidă umbră de Alexandru Macedonski

„Pălidă umbră” este o poezie simbolistă scrisă de Alexandru Macedonski și publicată pentru prima dată în volumul său din 1883, intitulat „Flori sacre”. În această poezie, Macedonski explorează idei precum tristețea, melancolia și frumusețea efemeră a vieții. Poemul este compus din trei strofe, fiecare conținând patru versuri, iar limbajul utilizat este foarte imagistic și plin de simboluri, între care se distinge cel al „pălăriei” și al „dulceții”.

Palidă umbră, care mister
Unul spre altul mereu ne-atrage?
Vrem de sub farmec a ne sustrage
Şi dăm de-aceeaşi forţă de fier.
Palidă umbră, care mister?

Fost-am vreodată îngeri frumoşi
Uniţi pe-albastrul largului spaţiu?
O voluptate fără nesaţiu
Ne face ochii mai luminoşi.
Fost-am vreodată îngeri frumoşi?

Sau împreună ars-am în iad?
Coboară-n suflet de-ţi aminteşte…
Al meu ce-mi spune e că iubeşte,
Şi dacă suntem îngeri ce cad,
De ce n-am arde ş-aici ca-n iad?

Palidă umbră, reflex bizar
În care s-află iadul şi raiul,
Cu unul arde-mi repede traiul,
Cu altul aripi urzeşte-mi iar,
Palidă umbră, reflex bizar.

Rezumatul poeziei „Palidă umbră”

„Pălida umbră” este o poezie scrisă de Alexandru Macedonski, unul dintre cei mai importanți poeți simboliști români. Poemul este o meditație profundă asupra naturii efemere a vieții umane și a fragilității ființei umane în fața trecerii timpului și a inevitabilității morții.

În poem, Macedonski folosește imagini puternice și metafore pentru a descrie procesul de îmbătrânire și degradare a trupului uman. El compară corpul cu o „umbră palidă”, care se estompează încet și își pierde conturul, asemenea unui vis frumos care se destramă atunci când ne trezim.

Macedonski face, de asemenea, referire la tema universală a trecerii timpului, așa cum o sugerează și titlul poeziei. El vorbește despre cum amintirile și momentele frumoase din trecut par să se estompeze și să devină mai palide odată cu trecerea timpului. În final, poetul concluzionează că singura cale de a ne consola în fața trecerii timpului este să ne concentrăm asupra momentului prezent și să ne bucurăm de fiecare clipă înainte ca aceasta să se piardă pentru totdeauna.

În ansamblu, poezia „Pălida umbră” este o meditație profundă asupra trecerii timpului și a fragilității ființei umane. Prin imagini puternice și metafore sugestive, Macedonski sugerează că singura modalitate de a face față inevitabilității morții este să trăim în prezent și să ne bucurăm de fiecare clipă a vieții noastre.