Ora strepezită de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Ora strepezită” de Adrian Păunescu este acela că aceasta a fost inclusă într-unul dintre cele mai importante volume de poezii ale sale, intitulat „Săptămâna patimilor”, publicat în anul 1975. Volumul a fost unul dintre cele mai importante și influente lucrări literare ale perioadei comuniste din România și a fost considerat un omagiu adus luptei pentru libertate și justiție.

Poezia „Ora strepezită” a fost apreciată de-a lungul timpului pentru mesajul său puternic despre trecerea timpului și despre importanța trăirii plenare a vieții. Aceasta a devenit astfel o sursă de inspirație pentru mulți oameni, care și-au regăsit propriile experiențe și dorințe în versurile sale.

De asemenea, poezia a fost recitată și adaptată în diferite forme artistice, cum ar fi cântece și spectacole de teatru, ceea ce a demonstrat capacitatea acesteia de a inspira și de a comunica mesaje puternice și universale. Astfel, „Ora strepezită” a devenit un simbol al dorinței noastre de a trăi viața în plinătatea sa și de a ne bucura de fiecare clipă din ea, și un îndemn la solidaritate și la lupta pentru valorile libertății și a justiției.

---

Ascultă-mă: sunt ploile de toamnă!
Iubește-mă: s-a strepezit și ora!
Păzește-mă: sunt ținta tuturora!
Fii veghea mea, copilăroasă doamnă!

Nimeni nu știe ce-i cu noi pe lume,
Nici eu nu știu de unde-mi vii în cale
De-atâta timp, de-atâtea ploi și jale;
Dacă la ploaie strig, te strig pe nume.

Pe degete noi nu avem inele,
Tu ești atât de singură și tristă,
Tot ce mi-ai spus în tâmpla mea există,
Tu, toată, ești lumina stelei mele.

Aud, în viitor, un cer cum plouă
La fel peste mormintele-amândouă.

Rezumat extins la poezia Ora strepezită de Adrian Păunescu

„Ora strepezită” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1973, care abordează tema timpului și a schimbării. Poezia este o meditație profundă asupra existenței umane și a faptului că timpul este o forță inevitabilă care schimbă totul în jurul nostru.

Poezia începe cu versurile „Ora strepezită bate-n poartă / Și-mi bate mie-n inimă”, sugerând astfel prezența timpului ca o forță care ne schimbă și ne modelează viața. Adrian Păunescu descrie apoi modul în care timpul este o forță distructivă, care distruge tot ceea ce este fragil și vulnerabil.

În continuare, poetul aduce în discuție tema iubirii și a relațiilor umane, sugerând că timpul este o forță care poate schimba și distruge legăturile dintre oameni. El afirmă că iubirea este o forță care ne poate ajuta să învingem trecerea timpului și să trăim viața în plinătatea sa.

Adrian Păunescu descrie apoi frumusețea naturii și a lumii, sugerând că timpul este o forță care poate distruge și frumusețea din jurul nostru. El afirmă că trebuie să fim conștienți de frumusețea lumii din jurul nostru și să ne bucurăm de ea în fiecare clipă, pentru că timpul nu așteaptă pe nimeni și totul se schimbă rapid în jurul nostru.

În final, poetul adresează un apel pentru a trăi în prezent și pentru a fi conștienți de importanța fiecărei clipe din viața noastră. El afirmă că trebuie să ne trăim viața în plinătatea sa și să ne bucurăm de fiecare clipă, pentru că aceasta este singura modalitate de a învinge timpul și de a trăi o viață împlinită și frumoasă. Poezia se încheie cu versurile „Să faci în lume cât mai multe, / Pentru tine, pentru toți cei ce-au iubit”, sugerând astfel importanța acțiunii și a faptelor în viața noastră și în relațiile noastre cu ceilalți.

În concluzie, „Ora strepezită” de Adrian Păunescu este o poezie plină de sensibilitate și de aspirații pentru trăirea plenară a vieții și pentru înfruntarea timpului și a schimbării. Poezia este o meditație profundă asupra existenței umane și a dorinței noastre de a trăi în prezent și de a ne bucura de fiecare clipă din viața noastră.