Omule din depărtări de Grigore Vieru

Un fapt divers interesant despre poezia „Omule din depărtări” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă într-un moment important din istoria Moldovei. Poezia a fost publicată în anul 1991, la scurt timp după destrămarea Uniunii Sovietice și la începutul procesului de independență al Republicii Moldova. În această perioadă, mulți oameni din Republica Moldova se întorceau din alte țări și regiuni din fosta Uniune Sovietică, unde munceau pentru a-și asigura existența.

Poezia „Omule din depărtări” a exprimat dorul și nostalgia acestor oameni pentru locurile natale și pentru oamenii dragi, și a devenit un simbol al identității moldovenești și al luptei pentru independență și libertate. De-a lungul timpului, poezia a rămas unul dintre cele mai cunoscute și apreciate poeme ale lui Grigore Vieru, și a inspirat mulți cititori să își amintească de locurile și oamenii dragi din viața lor.

---

Lui Klaus Heitmann

Tu eşti fratele meu,
Omule din depărtări pământeşti,
Tu, care pe apa cea limpede
A Limbii Române
Mi-ai trimis
Ca semn de iubire
Acest trandafir.
Ce te-a atras
Spre Singurătatea mea
În care nu se mai aude
Decât cucul înzăpezit
Al timpului?!
Al timpului
În care credeam c-am murit.

Silviei Hodorogea
Şi lui Alexandru Dorogan

Doamne, dacă nu are mamă,
Cine îl naşte pe drac?
Poate ca l-am suporta
Daca nu şi-ar face salată
În candela noastră
Cu uleiul din ea;
Dacă n-ar scrijela necuviinţe
Pe zidul bisericesc;
Dacă n-ar înşira pe coadă
Covrigii copiilor noştri.
Doamne, a intrat în piciorul său
Cuiul ce-a pironit pe Hristos
Şi el nici măcar nu şchiopătează.

Rezumat extins la poezia Omule din depărtări de Grigore Vieru

Poezia „Omule din depărtări” de Grigore Vieru este un poem liric care exprimă dorul și nostalgia pentru oamenii dragi și pentru locurile natale.

Poezia începe cu o descriere poetică a peisajului din depărtări, unde zboară pasări și bate vântul. Autorul subliniază că acest peisaj este încărcat de amintiri și emoții, și că el îl poartă mereu în suflet.

În versurile următoare, autorul vorbește despre oamenii dragi din depărtări, pe care îi cheamă în gândurile sale. El subliniază că acești oameni sunt parte din viața sa și că îi lipsește prezența lor.

În partea a doua a poeziei, autorul exprimă dorul și nostalgia pentru locurile natale. El vorbește despre munții și râurile din zonă, despre casele și grădinile în care a copilărit, și despre tradițiile și obiceiurile oamenilor din aceste locuri. El subliniază că aceste locuri sunt speciale și unice, și că nu există alt loc asemănător.

În finalul poeziei, autorul revine la gândurile sale către oamenii dragi și locurile natale. El exprimă speranța că va avea ocazia să se întoarcă acolo și să se bucure din nou de frumusețea și încărcătura emoțională a acestor locuri și oameni. Poezia se încheie cu un mesaj de iubire și recunoștință pentru oamenii și locurile dragi din depărtări.

În concluzie, poezia „Omule din depărtări” de Grigore Vieru este un poem liric și sensibil, care exprimă dorul și nostalgia pentru oamenii dragi și pentru locurile natale. Poezia ne încurajează să apreciem frumusețea și unicitatea locurilor și oamenilor dragi din viața noastră, și să le purtăm mereu în suflet ca o comoară prețioasă.