Omul prin sine însuşi de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Omul prin sine însuşi” de Adrian Păunescu este legat de contextul în care a fost scrisă. Această poezie a fost scrisă în anii ’70, în timpul regimului comunist din România, când libertatea de exprimare era limitată, iar opoziția era reprimată.

Deși mesajul poeziei este unul pozitiv și optimist, autorul a avut probleme cu cenzura comunistă, care considera că mesajul său nu este în concordanță cu propaganda oficială. În acea perioadă, opoziția și critica la adresa regimului erau considerate infracțiuni, iar poeții și scriitorii care nu se conformau erau adesea arestați sau marginalizați.

Cu toate acestea, poezia „Omul prin sine însuşi” a ajuns să fie apreciată de către publicul larg, iar mesajul său pozitiv și inspirațional a făcut ca poezia să rămână una dintre cele mai cunoscute și citite lucrări ale lui Adrian Păunescu. Acest fapt demonstrează puterea poeziei de a transmite mesaje universale și de a inspira oamenii, chiar și în cele mai dificile perioade istorice.

Aseară l-am vizitat pe Ştefan Grec,
un bărbat de-o vârstă cu mine,
care şi-a pus acsă
în munţii cei mari
dintre Bucovina şi Maramureş,
a aşezat o roată pe râu
şi şi-a făcut cu mâinile lui
lumină electrică,
şi într-o zi s-a apucat de sculptură.
 
Vedeam rădăcinile, zice,
şi nu mi se păreau rădăcini,
ci animale şi oameni şi zboruri.
Şi casa lui e populată
de rădăcini care nu sunt rădăcini
ci oameni şi fiare şi zboruri.
 
Şi-atât de-adevărate sunt sculpturile
lui Ştefan Grec,
muncitor forestier maramureşean
din comuna Cârlibaba
a Bucovinei,
încât şarpele de lemn
pe care l-am mângâiat
mi-a otrăvit  degetele,
iar corabia, sculptată de el,
m-a şi vindecat de şedere
şi mi-a sărat sângele
cu doruri de mare.

Rezumat extins la poezia Omul prin sine însuşi de Adrian Păunescu

„Omul prin sine însuşi” este o poezie scrisă de poetul român Adrian Păunescu. Această poezie este o meditație profundă asupra naturii umane și a capacității omului de a se ridica din situații dificile.

Poezia începe cu o descriere a naturii umane, sugerând că omul este un ființă complexă, care este capabilă de multe lucruri, atât bune cât și rele. Autorul subliniază faptul că omul poate fi distrus de circumstanțele dificile, dar în același timp, el poate fi puternic și poate să se ridice din nou.

În continuare, autorul vorbește despre modul în care omul se poate elibera din suferință și își poate găsi propria cale în viață. El subliniază faptul că omul poate să găsească în sine puterea și înțelepciunea necesară pentru a-și depăși problemele și a se ridica din nou.

Poezia se încheie cu o invitație adresată cititorilor, de a-și găsi propriul drum și de a se ridica din situații dificile. Autorul sugerează că omul este capabil să înfrunte toate problemele și să găsească propria sa cale, dacă are încredere în sine și se bazează pe puterea și înțelepciunea sa interioară.

În concluzie, poezia „Omul prin sine însuşi” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra naturii umane și a capacității omului de a se ridica din situații dificile. Poezia este apreciată pentru mesajul său pozitiv și pentru capacitatea sa de a inspira oamenii să-și găsească propriul drum și să-și depășească problemele.