Oda ostaşilor români de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Oda ostașilor români” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă în 1853, în contextul Războiului Crimeei, când Rusia, Franța, Marea Britanie și Imperiul Otoman au luptat pentru controlul Crimeii și al accesului la Marea Neagră. Alecsandri a fost profund afectat de conflictul militar și de suferința soldaților români și a scris această poezie în onoarea lor.

De asemenea, această poezie a devenit un simbol al spiritului de sacrificiu și curajului soldaților români în timpul Războiului Crimeei și a ajutat la mobilizarea și inspirarea poporului român în lupta pentru independența și libertatea țării. Poezia a fost un apel la unitate și solidaritate și a ajutat la formarea identității naționale românești.

De-a lungul timpului, „Oda ostașilor români” a rămas una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii patriotice românești și a fost studiată în școli și universități ca exemplu al patriotismului și al dorinței de libertate și independență.

---

Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşeasca vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!
 
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur – vultur naşte, din stejar – stejar răsare!
 
De la domn până la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă
Ş-aţi făcut ca să pricepem a trecutului mărime,
Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoşilor nălţime,
Ş-arătând, precum prin nouri mândrul soare se arată,
Cine am fost odinioară, cine iar vom fi odată!
 
Să trăiţi, feciori de oaste. Domnul sfânt să vă ajute
A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute,
Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cel dintâi aţi pus piciorul,
Înfruntând pe Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
Ridicând o ţară mică peste-o mare-mpărăţie!
 
O, viteji de viţă veche! Auziţi în depărtare
Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare?
Sunt bătăile de inimi al întregului neam al nostru
Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!
 
O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,
Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,
Străbătând prin umbra deasă de lungi secule adunată?
E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,
E lumina reînvierii, e luceafărul sperării,
E triumful luptei voastre, soarele neatârnării!
 
Dragii mei! din focul luptei oţeliţi când vă-ţi întoarce
La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,
Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte,
Ca la domni, cu pâini şi sare, vor ieşi vouă-nainte.
Căci din voi fiecare poartă-n frunte o cunună
Şi de gloria de astăzi, şi de gloria străbună!
 
Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zoreşte!
Viitorul României dat-au mugur ce-ncolţeşte!
O, copii! de voi sunt mândru! simt acea mândrie mare
Care creşte cu mărimea unui neam în deşteptare.
Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!
Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz zice.

Rezumat extins la poezia Oda ostaşilor români de Vasile Alecsandri

„Oda ostașilor români” este o poezie patriotică scrisă de Vasile Alecsandri în omagiu soldaților români căzuți în luptă pentru independența și libertatea țării.

În prima strofă, poetul vorbește despre spiritul de sacrificiu și curajul soldaților români, care sunt gata să își dea viața pentru libertatea țării lor. El subliniază importanța de a prețui sacrificiul acestor soldați și de a le onora memoria și bravura.

În a doua strofă, Alecsandri descrie imaginile puternice ale războiului și ale luptei soldaților români pe câmpul de luptă. El subliniază importanța de a recunoaște sacrificiul și curajul acestor oameni, precum și de a lupta pentru libertatea și independența țării noastre.

În a treia strofă, poetul vorbește despre mândria și demnitatea poporului român și despre spiritul de unitate și solidaritate. El subliniază importanța de a lupta împotriva opresiunii și a injustiției și de a menține această mândrie și demnitate în fața oricăror provocări.

În ultima strofă, Alecsandri își exprimă încrederea și speranța că poporul român va reuși să își apere libertatea și independența și să înfrunte orice provocare în numele valorilor sale. El subliniază importanța de a ne menține încrederea și speranța în viitorul nostru, precum și de a ne asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni și alegeri.

În concluzie, poezia „Oda ostașilor români” de Vasile Alecsandri este o meditație profundă asupra sacrificiului, curajului și mândriei poporului român și o expresie a patriotismului și a dorinței de libertate și independență. Aceasta subliniază importanța de a prețui sacrificiul și curajul soldaților români, de a menține mândria și demnitatea poporului român și de a lupta pentru valorile noastre comune.