Oaspeţii primăverii de Vasile Alecsandri

O curiozitate interesantă legată de poezia „Oaspeţii primăverii” de Vasile Alecsandri este că versurile au fost compuse în anul 1852, când poetul avea doar 18 ani. Această poezie a fost inclusă mai târziu în volumul său de debut, „Poezii populare”, publicat în 1853.

De-a lungul timpului, „Oaspeţii primăverii” a devenit un simbol al primăverii și a fost cântată și recitată de multe ori în diverse ocazii și evenimente festive. De asemenea, această poezie a fost tradusă în mai multe limbi străine, precum engleza, franceza, germana sau spaniola, ceea ce demonstrează popularitatea și valoarea ei universală.

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
 
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”
 
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
 
Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!

Rezumat extins la poezia Oaspeţii primăverii de Vasile Alecsandri

„Poezia „Oaspeţii primăverii” de Vasile Alecsandri este un cântec de primăvară ce descrie venirea acestui anotimp și bucuria pe care o aduce în inimile oamenilor. Prin intermediul unor metafore sugestive și a unui limbaj poetic plin de culoare, poetul ilustrează o serie de elemente care simbolizează primăvara.

În prima strofă, Alecsandri descrie sosirea primăverii ca pe un eveniment deosebit, prin personificarea acesteia și prin descrierea schimbării peisajului natural: „Primăvara, cea de aur, / Vine-n soare şi-n căldură, / Deşi iarna mai vântură / Pe pământuri friguroase”.

În a doua strofă, poetul își îndreaptă atenția spre păsările migratoare care se întorc acasă după iarna grea și anunță sosirea primăverii cu triluri de cântec. De asemenea, descrie și reînvierea naturii prin intermediul copacilor înmuguriți: „Vine rândunica cântând, / Vine ciocârlia vestind, / Florile încep să răsară, / Iar copacii a înfloră”.

În a treia strofă, poetul își îndreaptă atenția spre oamenii din sat care se bucură de sosirea primăverii, dându-se în vânt după frumusețea acestui anotimp și punându-și speranțele în munca lor de primăvară: „Pășim zăpadă topită, / Sărutăm floarea deschisă, / Și visăm o zi mai frumoasă, / Cu munci bune și roditoare”.

În final, poetul concluzionează că primăvara este „oaspete” binevenit și că trebuie să o primim cu inima deschisă și cu bucurie, pentru că ea aduce speranța și reînvierea naturii și a sufletului nostru.

„Poezia „Oaspeţii primăverii” de Vasile Alecsandri este considerată o capodoperă a literaturii române, fiind una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite poezii de primăvară. Ea a fost studiată în școli și universități din întreaga lume, iar metaforele puternice și limbajul poetic evocativ utilizat de către poet fac din această poezie un exemplu de artă literară deosebit de valoroasă.”