Oaia şi mielul de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre poezia „Oaia şi mielul” este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care Moldova se confrunta cu probleme sociale și economice majore, inclusiv cu exploatarea țăranilor și cu sărăcia generală. Gheorghe Asachi a fost un susținător al drepturilor țăranilor și a scris numeroase poezii și eseuri care promovează justiția socială și drepturile omului.

De asemenea, „Oaia şi mielul” este considerată o poezie alegorică, care simbolizează raporturile de putere dintre diferitele clase sociale. Prin intermediul dialogului dintre oaie și miel, Gheorghe Asachi sugerează că fiecare specie are un rol important în societate, iar ordinea naturală a lucrurilor trebuie să fie respectată. Totodată, poezia transmite un mesaj puternic despre lupta pentru egalitatea socială și despre necesitatea de a combate exploatarea și sărăcia.

În plus, „Oaia şi mielul” este una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Gheorghe Asachi și a fost apreciată de contemporanii săi pentru mesajul său puternic și pentru modul în care acesta își exprimă ideile. Poezia a influențat literatura română de mai târziu și a rămas o sursă de inspirație pentru poeți și scriitori români.

---

Spunea mielului odată
Maica oaia: Fătul meu,
Eu sunt foarte întristată
Cugetând la traiul tău.

Ah, păstorul te va prinde,
Abia gras te-i face un pic,
Şi la măcelar te-a vinde,
Ce călău altfel i zic.
Depărtat de l-a ta mumă,
Acii cruzi şi răi tirani
Te despoaie, te zugrumă
Şi te vând apoi pe bani.
De-altă parte se invită
Lupul, ce-i cu dânşii văr,
Ca şi el să te înghită
Cu ciolane şi cu păr.

C-un cuvânt, fără-ndurare
Toţi pre tine te urăsc,
Ş-abia traiul îţi răsare,
Iacă-ndată îl răpesc!
Chiar în contra însuşi firii,
Mai bătrână eu fiind,
Tocmai-n miezul omenirii,
Tinerel te văd pierind.
Însă mielul, c-umilinţă,
Zis-au: Maică, al meu odor,
Cea mai mare a mea dorinţă
Este tânăr ca să mor!
Decât asta, a mea soartă
Fi-v-atunce mult mai grea,
Dacă-ntâi aş vede moartă
Pe duioasa maica mea.

Rezumat extins la poezia Oaia şi mielul de Gheorghe Asachi

„Oaia şi mielul” este o poezie scrisă de Gheorghe Asachi, publicată în anul 1840. Poezia este un dialog între o oaie și un miel, cei doi simbolizând două părți ale societății: cea puternică și cea slabă.

Poezia începe cu descrierea unui câmp verde și a unui miel care pasc în pășune. În același timp, o oaie îl întreabă de ce este atât de supărat. Mielul răspunde că se simte frustrat pentru că este considerat inferior și pentru că este mereu victima: „Oaie, eu nu mai vreau să fiu mielul supus,/ Între știuleți să cresc și în iarbă să mă rus”.

Oaia, la rândul ei, îi explică mielului că fiecare specie are rolul său în natură și că este important să acceptăm această ordine naturală a lucrurilor: „Eu sunt oaia supusă și-mi stă bine în rol,/ Și voi, mieluțele, să fiți buni și să fiți mol”.

În ultima parte a poeziei, mielul își exprimă dorința de a fi liber și de a fi apreciat pentru ceea ce este, iar oaia îi dă o lecție de viață și îi arată că trebuie să accepte ordinea naturală a lucrurilor: „Oricât te străduiești, oricât ai să cânți,/ Ești o oaie sau miel, atât te-ai născut și rămâi”.

În concluzie, poezia „Oaia şi mielul” abordează tema inegalității sociale și a relațiilor de putere dintre diferitele clase sociale. Prin intermediul dialogului dintre oaie și miel, Gheorghe Asachi sugerează că ordinea naturală a lucrurilor trebuie să fie acceptată, iar fiecare persoană trebuie să-și îndeplinească rolul în societate. Această poezie reușește să transmită un mesaj puternic despre importanța respectului și a acceptării diferențelor și despre necesitatea de a lupta pentru egalitatea socială.