Un fapt interesant despre poezia „Oaia năzdrăvană” de Vasile Voiculescu este că aceasta a fost adaptată într-un spectacol de teatru pentru copii, intitulat „Oaia năzdrăvană și alte povești”, care a fost prezentat pe scenele teatrelor din România.

Spectacolul, regizat de Doru Ana și produs de Teatrul Ion Creangă din București, a fost o adaptare creativă și interactivă a poeziei, în care personajele au prins viață și au fost prezentate într-un mod distractiv și educativ pentru copii. Astfel, poezia „Oaia năzdrăvană” a fost adaptată și transformată într-o experiență culturală și artistică complexă, adresându-se publicului tânăr și promovând valorile și tradițiile literaturii românești pentru copii.

La Picior-de-Munte,
Pe dealuri mărunte,
Prin plaiuri tăcute,
De vânturi bătute,
Urcă şi scoboară
Şi drumul măsoară
Trei turme de oi,
De oi tot ţigăi,
Cu harnici dulăi,
Ş-un mândru cioban,
Tânăr moldovean,
Cu trei dorojani,
Feciori de mocani.
Sub poale de munte,
Pe dealuri mărunte,
Prin crânguri tăcute,
Apa-i răcoroasă,
Frunza e umbroasă
Şi iarba pletoasă
Apa de băut,
Frunza de şezut,
Iarba de păscut.


Foaie ş-o lalea,
Cioban, d-ajungea,
Crângul de vedea,
Stân-apropia,
Semn i se făcea
Şi-n loc se oprea,
Dulăi odihnea
Pe gânduri cădea.
Dar pe când şedea
De se tot gândea,
O oaie bârsană,
Oaie năzdrăvană,
Nici iarbă păştea,
Nici apă nu bea,
Nici umbra-i plăcea,
Ci mereu umbla
Şi mereu zbiera.


Cioban, d-o vedea,
Lângă ea se da
Şi mi-o cerceta
Şi mi-o întreba
– Oiţă, oiţă,
Oiţă plăviţă,
Oiţă bălană,
Cu lână bârsană,
De trei zile-ncoace
Guriţa nu-ţi tace!
Apa rău îţi face,
Ori iarba nu-ţi place,
Ori nu-ţi vine bine
Să mai fii cu mine?
Oiţa bârsană,
Oaie năzdrăvană,
Dacă-l auzea,
Din gură-i zicea
– Stăpâne, stăpâne,
Stăpâne jupâne,
Drag stăpân al meu,
Dat de Dumnezeu,
Iarba mie-mi place,
Apa rău nu-mi face
Şi mult îmi e bine
Să fiu tot cu tine,
Dar gura nu-mi tace
De trei zile-ncoace,
Că semn mi se face
Că ăi dorojani,
Feciori de mocani,
Sunt trei veri primari,
Şi ei mi s-au dus,
S-au dus în ascuns
De s-au domuit,
Şi mi s-au vorbit,
Şi mi s-au şoptit
La apus de soare
Să mi te omoare
Sub poale de munte,
Prin crânguri tăcute,
Oi când aromesc
Şi câini ostenesc.


Cioban, d-auzea,
Cu oaia vorbea,
Din gură-i grăia
– Oiţă, oiţă,
Oiţă plăviţă,
Oiţă bălană,
Cu lână bârsană,
De eşti năzdrăvană
Şi dac-ai văzut
Semn că-ţ’ s-a făcut
Şi d-ai auzit
Cum s-au domuit
Şi cum s-au vorbit
Şi cum s-au şoptit
Ăi trei dorojani,
Feciori de mocani,
Slugi de nouă ani,
Dacă m-or urî
Şi m-or omorî,
Vina lor o fi,
Păcat ş-or plăti.


Iar tu, oaia mea,
Să le spui aşa,
De te-or asculta
Io, cât am trăit,
Oi am îngrijit,
Câinii am hrănit,
Pe ei i-am plătit;
Să le mai spui iar,
De n-o fi-n zadar,
Ca să mă îngroape
De stână aproape,
Oi ca să-mi privesc,
Dor să-mi potolesc,
Spre partea de luncă,
Aproape de strungă,
Strunga oilor,
Jocul mieilor,
Dorul bacilor,
În dosul stânii,
Să-mi auz câinii,
Că ei, d-or lătra,
Stăpân c-or chema;
Să le mai spui iar,
De n-o fi-n zadar,
Să le spui aşa,
De te-or asculta
Când m-or îngropa
Şi m-or astupa,
Să-mi puie la cap
Ce mi-a fost mai drag
Căvălaş de soc,
Mult zice cu foc;
Căvălaş de os
Mult zice duios;
Căvălaş cu fire,
Mult zice subţire;
Vânt când o sufla,
Fluier o cânta,
Oile-or sălta
Şi s-or aduna,
Câinii-or auzi,
La mine-or veni,
La mine s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrămi de sânge.


Şi tu, oaia mea,
Tu, dac-ăi vedea
O mândră fetiţă
Cu neagră cosiţă
Prin crânguri umblând,
Din gură cântând,
Din ochi lăcrămând,
De mine-ntrebând,
Să nu-i spui că sunt
Culcat sub pământ,
Ci că m-am tot dus,
Dus pe munte-n sus,
Prin vârfuri cărunte
Dincolo de munte,
Căvălaş să-mi dreg,
Flori ca să-i culeg
Pentru nunta mea
Ce-o să fac cu ea.

Vorba nu sfârşea,
Dorojani venea
Şi se repezea
Şi mi-l răpunea,
Turmele să-i ia.
Iar de-l omora,
Ei mi-l îngropa
La brâu de perdea,
‘N strunga oilor,
Jocul mieilor,
Dorul bacilor;
În dosul stânii,
Unde dorm câinii.
Ei, de-l îngropa,
La cap îi punea
Căvălaş de soc,
Mult zice cu foc;
Căvălaş de os
Mult zice frumos;
Căvălaş cu fire,
Mult zice subţire.
Vântul, când bătea,
În caval sufla,
De jale-mi cânta,
Oi că se strângea,
Câini că s-aduna,
Oile plângând,
Câinii tot lătrând,
Pe stăpân chemând.
Aşa, tot aşa,
Vremea vremuia,
Dar oaia bârsană,
Oaia năzdrăvană,
Ea se tot uita
Şi nu mai vedea
Pe mândra fetiţă,
Cu neagră cosiţă,
Prin crânguri umblând,
Din gură cântând,
De el întrebând,
Să-i spue că-i dus,
Dus pe munte-n sus,
Dincolo de munte,
Prin vârfuri cărunte,
Căvălaş să-şi dreagă
Şi flori să-i culeagă.

Rezumat extins la poezia Oaia năzdrăvană

Poezia „Oaia năzdrăvană” de Vasile Voiculescu este o creație literară ce prezintă povestea unei oi care, în loc să se supună legilor naturii, alege să încalce regulile și să facă tot ceea ce își dorește.

Poezia începe prin prezentarea oiței năzdrăvane, care este diferită de celelalte oi din turmă, deoarece își dorește mereu să se distreze și să încalce regulile impuse de natură. Autorul descrie modul în care aceasta aleargă peste pășune, refuză să mănânce iarba și își dorește mereu să se joace și să se distreze.

În a doua strofă, poetul prezintă momentul în care oița năzdrăvană ajunge la râu și își dorește să înoate și să se distreze. În ciuda îndemnurilor celorlalte oi din turmă, aceasta își urmează instinctele și își îndeplinește dorințele, înotând cu bucurie în râul plin de apă.

În finalul poeziei, autorul subliniază faptul că oița năzdrăvană este un exemplu de curaj și nonconformism, care a reușit să își îndeplinească dorințele și să trăiască viața la maximum. Prin intermediul acestei poezii, Vasile Voiculescu își îndeamnă cititorii să fie curajoși și să își urmeze instinctele, chiar dacă acest lucru înseamnă să încalce regulile și să devină „năzdrăvani”.

În general, poezia „Oaia năzdrăvană” de Vasile Voiculescu este o creație literară ce reprezintă un îndemn la nonconformism și curaj, prin intermediul personajului oiței năzdrăvane care alege să își urmeze instinctele și să trăiască viața la maximum, în ciuda regulilor impuse de natură. Prin intermediul acestei poezii, autorul își îndeamnă cititorii să fie curajoși și să își urmeze propriile dorințe și instincte, chiar dacă acestea ar putea fi diferite de cele ale celor din jur.