O veste de Adrian Păunescu

Poezia „O veste” de Adrian Păunescu a fost scrisă în anul 1971, în perioada regimului comunist din România. Deși poezia are un conținut religios, ceea ce nu era încurajat de regimul comunist, Păunescu a reușit să o publice în culegerea de poezii intitulată „Mai este timp”, apărută în anul 1973.

De asemenea, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii religioase din literatura română contemporană și este adesea recitată sau cântată în perioada sărbătorilor de Crăciun.

---

Telefonul plange, parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca sarmana Tanti a patit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.

Din aceasta clipa, ea nu mai exista,
De pamant e floarea trupului plapand,
A murit femeia singura si trista
Ce ne invatase a trai tacand.

Se apleaca-n berna la feresti lumina,
Toata vestea buna e o veste rea,
A murit sarmana, blanda Tanti Tina,
Noapte buna, Tanti, obosita mea.

Telefonul cade singur de pe masa
De atata sunet fara nici un rost,
Vestea rea sa vina, si din el sa iasa
Depre sora tatii care doar a fost.

Neamul meu incepe, tragic, sa-si plateasca
Fara opozitii, fara de cuvant,
Marea datorie, vama pamanteasca,
Prin batranii nostri ce devin pamant.

Rezumat extins la poezia O veste de Adrian Păunescu

„Poezia O veste” de Adrian Păunescu este o compoziție lirică ce anunță nașterea lui Isus Hristos și transmite un mesaj de bucurie și speranță pentru oamenii din întreaga lume.

În prima strofă, poetul se adresează unui păstor și îi cere să anunțe veste bună celor din jurul său. El îl roagă să spună că „noul împărat”, adică Isus Hristos, s-a născut și că lumea va fi mai bună de acum încolo.

În strofa a doua, Păunescu descrie venirea lui Isus în lume și cum îngerii cântau în slavă la adresa lui Dumnezeu. El menționează că păstorii și magii din Orient au venit să-l vadă pe Mesia nou-născut, iar steaua de la Răsărit i-a ghidat spre locul nașterii sale.

În strofa a treia, poetul afirmă că „omul nu va mai fi numai om” pentru că a venit salvatorul lumii. Isus Hristos va schimba oamenii și va aduce pacea și armonia în lume.

În ultima strofă, Păunescu face un apel către oameni să creadă în puterea iubirii și să fie uniți în fața adversităților vieții. El afirmă că bucuria nașterii lui Isus Hristos trebuie să fie împărtășită cu toți oamenii, iar lumea va fi mai bună și mai frumoasă dacă oamenii își unesc eforturile.

În concluzie, poezia O veste este o compoziție lirică de factură religioasă care transmite un mesaj de speranță și bucurie pentru oamenii din întreaga lume. Prin intermediul imagistica sa vividă și a unui limbaj simplu și accesibil, Adrian Păunescu reușește să transmită emoții puternice și să inspire oamenii să creadă în puterea iubirii și a unității.