O seară la Lido de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „O seară la Lido” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă într-un moment în care Parisul era considerat un centru cultural și artistic al Europei. În anii 1800 și 1900, Parisul a fost un loc de întâlnire pentru artiști, scriitori și intelectuali din toată lumea, care au creat o cultură vibrantă și plină de viață.

Poezia lui Alecsandri surprinde atmosfera vibrantă a unui club de noapte din Paris, numit Lido, care era cunoscut pentru spectacolele sale de muzică și dans. În acea perioadă, Parisul era considerat capitala muzicii și dansului, iar cluburile de noapte erau o atracție majoră pentru turiști și localnici.

Astfel, prin intermediul acestei poezii, Alecsandri a transmis un mesaj despre frumusețea și energia vieții de noapte din Paris, sugerând că Lido este un loc magic, în care oamenii pot trăi o experiență unică și neuitabilă. În același timp, poezia sugerează și contrastul dintre lumea de noapte și lumea reală, sugerând că oamenii sunt preocupați de griji și probleme cotidiene și că viața de noapte poate fi o evadare din acestea.

---

Ridică vălul negru ce-acoperă a ta faţă,
Veneţio cernită, Veneţio măreaţă!
Şi cu o zâmbire dulce fii martur fericit
L-a noastră veselie ş-amor nemărginit!
 
În vremile trecute a libertăţii tale,
În timpurile-acele de glorii triumfale
Când nobil rezemată pe falnicul tău leu,
Vedeai Adriatica săltând la glasul tău.
 
Gondole negre multe se depărtau de maluri
Şi lunecau în taină pe negrele-ţi canaluri
Purtând comori ascunse de gingaşe simţiri,
Împerecheate inimi pierdute-n fericiri.
 
Dar spune-mi tu, văzut-ai în gondolă vreodată
Fiinţă mai frumoasă, mai dulce dezmierdată,
Un înger de iubire cu suflet mai ceresc
Decât minunea scumpă pe care eu slăvesc?
 
O! gondolă iubită! noi lumii dăm uitare!
Zbori vesel, zbori în pace purtându-ne pe mare,
Şi leagănă-n tăcere, sub cerul aurit,
Amorul nostru mare ca cerul nesfârşit.
 
Şi tu, o! vis ferice a tinereţii mele!
De-ar fi-n a mea putinţă să fac precum doresc,
Aş pune pe-a ta frunte un diadem de stele,
Aş pune sub picioare-ţi un tron dumnezeiesc!
 
Căci te iubesc, Elena, cu-o tainică uimire,
Cu focul tinereţii, cu dor nemărginit,
Cu lacrimi şi credinţa, cu dulce fericire,
Cu tot ce este-n mine putere de iubit!
 
În dragostea cerească visând cerescul bine,
La tine al meu suflet înalţă zborul sau.
Tot ce-i mai sfânt pe lume eu îl slăvesc în ţine,
Tu eşti lumina, viaţă şi dumnezeul meu!
 
În tine cred, Elena, precum credeam odată
În glasul maicii mele, în sfântul ei amor;
Precum în soare crede natură-ntunecata,
Precum un geniu falnic în falnic viitor.
 
Tu porţi un nume dulce şi scump inimii mele,
Un nume ce-mi inspiră un cult dumnezeiesc,
Şi care mă încânta că harpele din stele
Şi care îmi şopteşte de maica ce jelesc.
 
Iubirea ta-mi insuflă un dor de nemurire!
Iubirea mea mă-nălţă la tronul îngeresc!
Şi-n leagăn de gondola, în veşnica iubire,
Cât lumea lângă tine aş vrea că să trăiesc!

Rezumat extins la poezia O seară la Lido de Vasile Alecsandri

„O seară la Lido” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care surprinde atmosfera vibrantă și plină de viață a unui club de noapte din Paris.

Poezia începe prin a descrie imaginea unui club de noapte numit Lido, care este plin de lumini și sunete, iar oamenii se distrează și dansează într-un ritm frenetic. Alecsandri sugerează că Lido este un loc magic, în care timpul pare să se oprească și în care oamenii pot trăi o experiență unică și neuitabilă.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra contrastului dintre viața de noapte de la Lido și lumea reală, sugerând că viața de noapte este un fel de vis, care ne eliberează de griji și probleme. Alecsandri sugerează că Lido este un loc în care oamenii pot trăi o experiență unică și neîntâlnită în viața de zi cu zi, în care suntem preocupați de griji și probleme cotidiene.

În final, poezia încheie cu un apel la trăirea momentului și la bucuria vieții, sugerând că trebuie să ne lăsăm purtați de energia și de magia momentului, și să trăim fiecare clipă cu intensitate și entuziasm.

În general, „O seară la Lido” este o poezie vibrantă și plină de energie, care surprinde atmosfera plină de viață a unui club de noapte din Paris. Este o poezie care rămâne relevantă și astăzi, deoarece tema bucuriei și a frumuseții vieții rămân subiecte universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.