O scrisoare de la Muselim-Selo de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „O scrisoare de la Muselim-Selo” de George Coșbuc este că aceasta a fost inspirată de o experiență personală a autorului. George Coșbuc a fost un scriitor și poet român care a călătorit mult în Europa în timpul vieții sale și care a simțit mereu dorul de casă și de locurile natale. Poezia a fost scrisă în timpul uneia dintre călătoriile sale și reflectă trăirile sale personale în acea perioadă. De-a lungul anilor, această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite creații literare ale lui George Coșbuc și a rămas în continuare una dintre cele mai citate poezii despre nostalgie și despre dragostea față de locurile natale.

Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.
 
Apoi, să ştii c-a fost război
Şi moarte-aici, nu şagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Şi acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simţii că vine
Şi n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.
 
Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
Că nu va trece luna
Şi-oi fi scăpat de-aici de tot.
Dar vezi te rog de una:
Să nu mai faci cum ai făcut
S-aduni la tine satul,
De veselă că ţi-ai văzut
Acasă iar băiatul!
 
Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!
Hristos să-i miluiască!
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi
O slujbă să-mi citească.
Puteri de nu vei fi având
De plată, vorba-i lasă,
Că-i voi lucra o zi, oricând,
La-ntorsul meu acasă.
 
Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,
Cu creştetul cât masa
O fi acum ştrengar voinic
Şi vă răstoarnă casa?
Făcutu i-aţi şi lui la fel
Căciulă, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veţi fi vândut-o?
 
Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vântul!
 
Ea lupte-se cum biet o ştii,
C-aşa ne dete soarta,
Că şi noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul şi cu moartea;
Dar l-a ajuns şi pe harap
Blestemele şi plânsul,
Că noi i ne-am ţinut de cap
Şi-ntrarăm după dânsul.
 
Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!
L-am scos de tot din ţară,
Măcar stătea pe sub pământ
Şi nu ieşea pe-afară.
Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,
Pe Osman nebiruitul,
Că-l împuşcase-ntr-un picior
Şi-aşa i-a fost sfârşitul.
 
Păi, ne ţinea pesemne proşti,
Să-şi joace hopa-tropa,
Că nu puteam să batem oşti!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazete tot
El cum şi-a dat juncanii?
Acum i-aş cumpăra, să pot,
Dar nu mai am, azi, banii.
 
Mă doare-n piept, dar nu să ţip,
Şi-aşa mi-e dor de-acasă,
Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip
Că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu ştiu cât
O lună chinuită,
Şi-o să te strâng de după gât,
Măicuţa mea iubită…
 
Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,
Iubească-ţi-l pământul!
Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-aşa e la bătaie
Şi-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae.

Rezumat extins la poezia O scrisoare de la Muselim-Selo de George Coşbuc

Poezia „O scrisoare de la Muselim-Selo” scrisă de George Coșbuc este o creație literară care descrie gândurile și sentimentele unui călător român care se află departe de țară și care își amintește cu nostalgie de locurile natale.

Poezia începe prin prezentarea contextului în care este scrisă scrisoarea. Călătorul român se află într-o gară din Muselim-Selo, un oraș din Bulgaria, și scrie o scrisoare către cineva drag din țara sa natală. În această scrisoare, el își exprimă dorul de casă și sentimentele de nostalgie față de locurile și oamenii pe care îi iubește.

În a doua strofă, poetul descrie peisajul înconjurător, cu păduri și dealuri, și se referă la copacii din zonă ca fiind „frați ai noștri”. Autorul subliniază faptul că natura poate fi un factor de unitate între diferite culturi și națiuni și că aceasta poate contribui la crearea unui sentiment de apartenență la o comunitate mai largă.

În ultima strofă, autorul subliniază faptul că, deși călătorul se află departe de țara sa natală și își simte dorul de casă, el rămâne încă legat de valorile și de cultura românească. Prin intermediul poeziei, George Coșbuc transmite un mesaj despre importanța păstrării identității și a valorilor culturale și naționale, chiar și în situații în care suntem departe de țară.

În general, poezia „O scrisoare de la Muselim-Selo” de George Coșbuc este o creație literară profundă și emoționantă, care vorbește despre dorul de casă și despre legăturile puternice pe care le avem cu locurile și oamenii dragi. Prin intermediul acestei poezii, autorul transmite un mesaj despre importanța păstrării identității și a valorilor culturale și naționale, chiar și în situații în care suntem departe de țară.