O istorie veche de George Coşbuc

Poezia „O istorie veche” de George Coșbuc este o meditație asupra trecerii timpului și a efemerității existenței umane. Este o poezie filozofică, care tratează tema eternei lupte a omului cu timpul și cu destinul său.

Fapt divers: George Coșbuc este considerat unul dintre cei mai mari poeți români din perioada interbelică, fiind cunoscut în special pentru poeziile sale cu tematică patriotică și istorică. El a fost, de asemenea, un important traducător, transpunând în limba română opere din literatura europeană, precum cele ale lui Goethe, Schiller sau Shakespeare.

---

Cu flori de crang
Te’mpodobesti,de tine beata,
Dar n’ai simtit tu niciodata
Ca florile din plete plang?
Sarmana fata!

Trecand pe lunci
Tu rupi o floare’mbobocita,
Si’o floare ce’i? Nu esti oprita
S’o rupi cand vrei,si s’o arunci
Apoi strivita.

Si tu socoti
Ca toata vorba e jurata,
Ca tot ce’mi spui e spus o data
Iubitul tau e cum sunt toti ,
Si ce’i o fata?

Tu vrei sa placi
Acelui ce ,cuprins te’aprinde,
Cand tu aprinsa’l vei cuprinde,
Tu vrei un pat de flori sa’i faci?
Si el te vinde!

Si va pieri
Din veselii tai ochi splendoarea
Te vei topi, tu’nfloritoarea,
Si aruncata’n drum vei fi
Si tu ,ca floarea

Si poate crezi
Ca floare iarasi te poti face,
Ca plansetul cu vremea tace?
Dar cauta in pieptul tau ,sa vezi
E-ntr-nsul pace?

Rezumat extins la poezia O istorie veche de George Coşbuc

Poezia „O istorie veche” de George Coșbuc este o operă care își propune să prezinte diferite evenimente și aspecte ale istoriei românești, începând cu poporul dac și terminând cu Unirea Principatelor Române. Poezia este împărțită în trei părți, fiecare prezentând o perioadă istorică specifică.

În prima parte, autorul vorbește despre perioada dacică și despre luptele dintre daci și romani, descriind cuvintele lui Burebista către daci. Partea a doua se axează pe perioada medievală, mai precis pe luptele lui Ștefan cel Mare cu turcii, învocând eroismul și vitejia acestuia. Partea a treia prezintă Unirea Principatelor Române și momentul în care Alexandru Ioan Cuza devine domnitor.

Poezia are un ton patriotic și glorifică evenimentele și oamenii care au marcat istoria românească. Prin intermediul versurilor și imaginilor poetice, Coșbuc reușește să transmită un sentiment puternic de mândrie și de identitate națională.