Nunta fără de mireasă de Adrian Păunescu

Poezia „Nunta fără de mireasă” de Adrian Păunescu a fost interpretată muzical de către compozitorul și cântărețul român Nicu Alifantis, în cadrul albumului său „Omul”, lansat în 1988. În această versiune muzicală, Nicu Alifantis a adaptat versurile poeziei la muzica sa originală, iar cântecul a devenit unul dintre cele mai populare cântece ale sale. Această interpretare muzicală a poeziei a fost apreciată pentru calitățile sale artistice, precum și pentru capacitatea de a transmite mesajul profund al poeziei lui Adrian Păunescu.

---

Noi pe-aici cu-n fel de nuntă,
Eu – înfrânt şi tu înfrântă,
Stai acasă, nu te deranja,
E-o afacere măruntă,
O-ngropare sau o nuntă,
Nu cumva sa vii la nunta ta.

Ce paradox, o nuntă fără de mireasă,
Aceasta e cea mai ciudată zi,
Suntem prezenţi, ce atmosferă e în casă,
Doar tu nu eşti şi nici nu vei veni.

Întreabă toţi „Dar cine e femeia?”,
Aşa ceva până acum nu s-a văzut,
Nici eu, de fapt, nu-mi amintesc cine-i aceea,
Probabil, e-o himeră din trecut.

În grupuri mici, mesenii noştri se distrează
Şi sunt şi nişte peţitori călări,
În zori de zi, întreaga nuntă este trează,
La moartea celor două lumânări.

Cu ton scăzut, orchestra cântă pentru nuntă,
Perechi dansează şlagăre străvechi,
Doar naşii tac şi toţi nuntaşii se încruntă,
Ne consolăm şi noi, cei neperechi.

Eu nu mai ştiu, e viaţă sau e moarte,
În ochi, am lacrimi sau ninsori subţiri,
Mireasă nu-i şi, uite, plec şi eu departe,
De la nebuna nuntă fără miri.

Să nu mai vii, chiar dacă tu ai fost mireasa,
Profetic se-aude-un glas:
Să fim atenţi să nu se strângă masa,
Căci după nuntă vine parastas.

Rezumat extins la poezia Nunta fără de mireasă de Adrian Păunescu

„Nunta fără de mireasă” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, care surprinde paradoxul unei nunți în care mireasa este absentă, iar toți ceilalți invitați se pregătesc pentru ceremonie și ospăț.

Poezia este împărțită în șase părți, fiecare descriind diferite aspecte ale acestei nuni paradoxale. În prima parte, autorul descrie pregătirile pentru nuntă, care sunt la fel de riguroase și atente la detalii ca și într-o nuntă obișnuită, cu toate că mireasa lipsește.

În a doua parte, autorul descrie cum, în ciuda absenței miresei, invitații sunt hotărâți să continue cu ceremonia și cu sărbătoarea nupțială. Ei sunt hotărâți să sărbătorească iubirea și să creadă că mireasa va ajunge în cele din urmă la ceremonie.

În a treia parte a poeziei, autorul descrie cum mireasa își face simțită prezența în moduri neașteptate, cum ar fi prin intermediul unor obiecte sau amintiri. Aceasta face ca absența ei să fie mai suportabilă și să aducă un sentiment de speranță.

În a patra parte a poeziei, autorul descrie emoția și bucuria oamenilor la vederea mirelui, care este pregătit să își înfrunte singurătatea și să se dedice unei vieți alături de o femeie pe care încă nu a întâlnit-o.

În a cincea parte a poeziei, autorul descrie ospățul de nuntă, care este abundent și plin de mâncăruri și băuturi. Invitații se simt fericiți și se bucură de atmosfera de sărbătoare, deși mireasa este încă absentă.

În final, în a șasea parte a poeziei, autorul subliniază paradoxul nunții fără mireasă și sugerează că evenimentul poate fi văzut ca o metaforă a vieții, în care nu întotdeauna lucrurile merg conform planului, dar trebuie să continuăm să sperăm și să credem în iubire și în puterea ei de a ne uni.

În concluzie, poezia „Nunta fără de mireasă” de Adrian Păunescu surprinde paradoxul unei nunți în care mireasa lipsește, dar în care invitații continuă să sărbătorească iubirea și să creadă că ea va ajunge la ceremonie în cele din urmă. Poezia transmite un mesaj puternic despre speranță, credință și puterea iubirii de a ne uni chiar și în cele mai neașteptate circumstanțe.