Nunta de Adrian Păunescu

Poezia „Nunta” de Adrian Păunescu a fost interpretată muzical de către cântărețul român Tudor Gheorghe, în cadrul albumului său „Balade pentru un greier mic” lansat în 1977. Pe acest album, Tudor Gheorghe recită versurile poeziei „Nunta” acompaniat de muzica sa originală. Acest album este considerat unul dintre cele mai importante albume din istoria muzicii populare românești și a fost apreciat atât pentru versurile sale poetice, cât și pentru interpretarea muzicală a lui Tudor Gheorghe.

---

Noptoasă doamnă a tristeţii mele,
Vin apele plîngînd spre ochii tăi,
O remuşcare urcă în călăi
Şi pietrele cad singure din ele.

O amorţeală simte mielu-n oaie
Şi-apoi se naşte lîngă glezna ta
Şi luna-n fruntea ta s-ar scufunda
Ca să te facă, precum e, bălaie.

E un vîrtej în firele de iarbă,
E peste tot o lipsă de folos
Şi ţi-aş ieşi în cale furtunos,
Mă-mpiedic blînd în propria mea harpă.

Şi te iubesc privindu-te de jos
Cu-o dragoste haotică şi oarbă.

Rezumat extins la poezia Nunta de Adrian Păunescu

„Nunta” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, care descrie o nuntă și toate aspectele care o înconjoară, de la pregătiri și ceremonii, până la atmosfera de bucurie și unitate pe care o creează această sărbătoare.

Poezia este împărțită în șapte părți, fiecare descriind o anumită parte a nunții. În prima parte, autorul descrie pregătirile pentru nuntă, de la pregătirea miresei și a tânărului, până la împodobirea casei și pregătirea mesei. Toate acestea sunt făcute cu mare atenție și dedicare, pentru a face ca ziua nunții să fie una specială și memorabilă.

În a doua parte a poeziei, autorul descrie ceremonia religioasă a nunții, care are loc într-o biserică. El evidențiază importanța ceremoniei religioase și efectul ei asupra celor prezenți, care se simt uniți în fața lui Dumnezeu.

În a treia parte a poeziei, autorul vorbește despre bucuria și entuziasmul oamenilor care participă la nuntă, despre mișcarea și dansul care animă atmosfera. Oamenii se simt fericiți și își exprimă bucuria prin dans și cântec, creând astfel o atmosferă de unitate și solidaritate.

În a patra parte a poeziei, autorul evidențiază frumusețea și armonia iubirii dintre mire și mireasă, care se îmbrățișează și își jură iubire eternă. Ei sunt în centrul atenției, simbolizând dragostea adevărată și forța ei de a uni oamenii.

În a cincea parte a poeziei, autorul descrie ospățul de nuntă, care este abundent și bogat în mâncăruri și băuturi. Oamenii se bucură de hrana și de compania celorlalți și își exprimă din nou bucuria prin cântec și dans.

În a șasea parte a poeziei, autorul descrie momentul în care tinerii însurăței pleacă împreună la casa lor nouă. Ei sunt însoțiți de oameni care le urează fericire și succes în căsnicie, iar mirele și mireasa se simt fericiți și plini de speranță pentru viitor.

În final, în a șaptea parte a poeziei, autorul subliniază importanța nunții ca o sărbătoare care aduce oamenii împreună și creează o atmosferă de unitate și bucurie. El evidențiază faptul că nuntă este o sărbătoare care aduce speranță și bucurie pentru viitor, nu doar pentru cei doi tineri însurăț