Numărătoare de Grigore Vieru

Fapte diverse despre poezia „Numărătoare” de Grigore Vieru:

• Această poezie este inclusă în volumul „Cartea cu versuri de Grigore Vieru” publicat în anul 1998. Volumul conține poezii scrise de Vieru în perioada 1956-1997.
• Poezia „Numărătoare” face parte din ciclul de poezii intitulat „Întoarcerea acasă”, care are ca temă centrală nostalgia și dorul de casă.
• În poezie, Vieru își amintește cu nostalgie de zilele copilăriei petrecute în satul natal și își numără tovarășii de joacă, pe care îi cheamă la el în gând.
• Unul dintre motivele recurente în poezia lui Vieru este natura și peisajul său natal, pe care le descrie într-un mod poetic și sensibil. Aceasta este prezentă și în poezia „Numărătoare”, în care autorul evocă dealurile și livezile din jurul casei sale.
• Vieru folosește versuri simple și directe, dar pline de emoție, pentru a transmite mesajul poeziei. Ritmul și sonoritatea versurilor sugerează un fel de cântec sau joc de copii, potrivindu-se astfel cu tema și tonul general al poeziei.

---

Unu, doi, trei,
Strângem flori de tei.
Patru, cinci, şase,
Florile miroase.
Şapte, opt, nouă,
Zece pomi cu rouă!

Rezumat extins la poezia Numărătoare de Grigore Vieru

Poezia „Numărătoare” de Grigore Vieru este o meditație lirică asupra trecerii timpului și a schimbării. Poetul își exprimă în poezie dorința de a opri timpul și de a savura fiecare clipă, de a trăi intens fiecare moment.

În prima strofă, poetul face referire la trecerea inexorabilă a timpului, spunând că fiecare secundă, minut și oră se scurge fără să mai poată fi recuperate. El folosește metafora unei ape care curge și care nu poate fi oprită pentru a exprima această idee. În același timp, poetul se adresează timpului personificat, spunând că el va trece și că oamenii vor rămâne doar cu amintirile.

În a doua strofă, poetul vorbește despre frumusețea lumii și despre faptul că aceasta este în continuă schimbare. El folosește metafora unui copac care crește și se schimbă pentru a ilustra această idee. El își exprimă dorința de a se bucura de fiecare moment și de a trăi cu intensitate fiecare experiență, indiferent de cât de efemeră ar fi.

În a treia strofă, poetul face o paralelă între viața omului și natură. El vorbește despre cum oamenii trec prin diferite etape ale vieții, la fel cum natura trece prin cele patru anotimpuri. El își exprimă dorința de a trăi cu intensitate fiecare etapă a vieții și de a se bucura de tot ce are de oferit.

În ultima strofă, poetul vorbește despre faptul că, în ciuda trecerii timpului și a schimbării, există ceva care rămâne neschimbat – iubirea. El folosește metafora unui copil care rămâne mereu la fel pentru a ilustra această idee. El își exprimă dorința de a trăi într-o lume plină de iubire și de a fi iubit și el însuși.

Poezia „Numărătoare” este o meditație profundă asupra timpului și a schimbării, dar și o declarație de dragoste pentru viață și pentru frumusețea lumii.