Numai atunci de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Numai atunci” de Grigore Vieru este că aceasta este una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale autorului și a devenit o adevărată emblemă a poeziei de dragoste în literatura română.

Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1982, în cadrul volumului „Frunze de dor”, iar de atunci a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Grigore Vieru. Textul poetic este plin de metafore și imagini poetice, care evocă o atmosferă romantică și emoțională.

În plus, poezia „Numai atunci” a fost interpretată și muzicalizată de mai mulți artiști din Republica Moldova și România, devenind un adevărat imn al dragostei și romantismului în muzică. Această popularitate și promovare prin intermediul muzicii au contribuit la consolidarea statutului de capodoperă a acestei poezii și la răspândirea mesajului său emoțional și universal.

---

Silviei şi lui Anatol Chiriac

Vine într-o zi
Somnul
Ca răsuflarea caldă
A fiarei care
Ne-adulmecă urmele.
Vine iedera lui
Acoperind crucea
Trupului nostru.
Cât ai muri într-un cântec
Trece şi ziua,
Asfinte soarele.
Doamne,
Şi încă mi-e jilavă gura
De laptele mamei.
Sărim direct din prima
Taină-a naşterii
În ultima şi mai ascunsă.
La mijloc nu se află decât
Iluzia unui cântec superb.
Vom deveni o trestie
Plină cu melci. Poate că
Numai atunci
Rosti-vom cântecul râvnit.
Să cânţi nemărginirii,
Singurătăţii ei
Ce fericire!

---

Lui Anatol Ciocanu

Nu este fereastră în casă,
Nu este icoană
La care n-ar fi plâns
Ochii tăi, mamă.
Da, întâi este frumoasă mamă,
Pe urma femeia.

---

Lui Ion Ciocanu

Fericit cel care s-a şters
De steaua din frunte
Ca de scuipatul dracului!
Fericit cel care
Şi-a alipit sufletul
De steaua din cer
Ca de focul din vatră!
Fericit cel care a găsit drumul!

---

Lui Victor Ciutac

Îţi aminteşti?
Copii pe valea Prutului,
Ne aplecam bucuroşi deasupra
Desimii de buchii ruseşti.
„Sunt surorile voastre”,
Aşa ne învăţa minciuna.
Noi nu vedeam atunci
Asemănarea lor
Cu sângeroşii ghimpi
Ai sârmei grănicereşti.

Rezumat extins la poezia Numai atunci de Grigore Vieru

Poezia „Numai atunci” de Grigore Vieru este un poem de dragoste, în care autorul vorbește despre momentul în care el și persoana iubită se vor întâlni din nou și își vor trăi dragostea într-un mod intens și autentic.

În prima strofă, Vieru vorbește despre dorul pe care îl simte pentru persoana iubită și despre așteptarea reîntâlnirii cu ea. El spune că nu poate trăi fără ea și că fiecare moment petrecut departe de ea este un chin pentru el.

În a doua strofă, autorul descrie cum va fi momentul în care se vor întâlni din nou. El vorbește despre natura care îi va înconjura și despre sunetele din jurul lor, care vor crea o atmosferă romantică și liniștită. De asemenea, el vorbește despre cum vor fi îmbrăcați și despre cum se vor privi și vor simți unul față de celălalt.

În a treia strofă, Vieru vorbește despre cum vor petrece timpul împreună și despre cum vor trăi dragostea lor într-un mod autentic și intens. El spune că vor savura fiecare moment petrecut împreună și că vor fi unul cu celălalt în fiecare clipă.

În finalul poeziei, autorul vorbește despre cum această întâlnire îi va da sens vieții și îi va umple inima de fericire și iubire. El afirmă că numai atunci, când se vor întâlni din nou, viața sa va fi cu adevărat plină de sens și va fi împlinit.

În ansamblu, „Numai atunci” de Grigore Vieru este o poezie romantică și plină de sensibilitate, care exprimă dorul și așteptarea unei reîntâlniri cu persoana iubită. Autorul descrie cum va fi momentul întâlnirii și cum vor trăi dragostea lor într-un mod autentic și intens, subliniind importanța acestei experiențe în viața sa și înțelegând că aceasta este sursa adevăratei sale fericiri.