Nu, nu mi-e totuna de Grigore Vieru

Poezia „Nu, nu mi-e totuna” de Grigore Vieru este considerată una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale poetului, dar și una dintre cele mai semnificative poezii din literatura română contemporană. Ea a fost compusă în anul 1972 și a fost dedicată luptei pentru dreptate și libertate, tema fiind una recurentă în poezia lui Vieru. În poezie, poetul își exprimă indignarea față de nedreptățile și abuzurile regimului comunist din acea vreme și își exprimă credința că adevărul și dreptatea vor învinge în cele din urmă.

Nu, nu mi-e totuna,
Dacă vii, dacă nu –
Eu strig soarele, luna,
Dar voiesc să vii tu.

Nu, nu mi-e totuna,
De-i mult dor, de nu-i mult –
Eu vorbesc cu furtuna
Dar pe soare-l ascult.

Nu, nu mi-e totuna,
Dacă eşti sau nu eşti.
În tăcerea mea una
Ară şapte nădejdi.

Rezumat la poezia Nu, nu mi-e totuna de Grigore Vieru

Poezia „Nu, nu mi-e totuna” scrisă de Grigore Vieru, este o exprimare a nemulțumirii și a dezamăgirii față de lumea în care trăiește poetul. El este îngrijorat de faptul că oamenii își pierd identitatea, valorile și devin indiferenți față de problemele și suferințele celor din jur. Vieru exprimă dorința de a trăi într-o lume mai bună și mai dreaptă, în care oamenii să aibă o atitudine mai umană și mai empatică.

În poezie, Vieru își exprimă dorința de a fi ascultat și înțeles de cei din jur, de a avea o voce și un cuvânt de spus în ceea ce privește viitorul și soarta poporului său. El își exprimă dezamăgirea față de cei care sunt indiferenți și care își trăiesc viața fără a se implica în problemele comunității.

Poezia este o pledoarie pentru solidaritate, compasiune și responsabilitate față de semenii noștri și față de societate în ansamblul ei. Vieru subliniază importanța de a fi activi și implicați în comunitate și de a lupta pentru valorile care ne definesc ca oameni.