Un fapt divers interesant despre poezia „Nu mai zăresc” de Tudor Arghezi este că această poezie face parte dintr-o colecție intitulată „Cu cántec la…,” publicată în 1935. Această colecție de poezii conține versuri care sunt adresate și dedicate diferitelor orașe din România și din lume.
„Nemuritorilor” este o colecție de poezii închinată unor orașe și locuri speciale pentru autor, unde Arghezi își exprimă admirația și afecțiunea pentru aceste locuri. În poezia „Nu mai zăresc,” autorul se concentrează pe București și, în special, pe Grădina Icoanei, pe care o menționează în versurile sale.
Nu mai zăresc şi-aş sta să mai ascult,
Poteca merge încă mult?
Şi cine-ar fi croit-o prin mohor
Pentru un singur călător?
Nici apele, nici vîntul n-o-ntrerup.
E pas de sfînt, e pas de lup?
Se duce, doar se duce şi nu vine,
Cărarea-aleasă numai pentru mine.
De cînd o umblu fără de răscruce,
Nu vreau să merg şi ea mă duce.
M-aş odihni …Secundă cu secundă
Potecă înapoi mi se scufundă.
Rezumat extins la poezia Nu mai zaresc de Tudor Arghezi
Poezia „Nu mai zăresc” de Tudor Arghezi este o meditație profundă asupra vieții, a trecerii timpului și a perspectivelor asupra lumii. Această poezie face parte din colecția „Cu cântec la…”, publicată în 1935, și se remarcă prin modul în care autorul explorează subiectul vederii și al perspectivelor.
Poezia începe prin a exprima ideea că vederea și capacitatea de a percepe lumea se schimbă odată cu trecerea timpului. Tudor Arghezi folosește imagini poetice pentru a ilustra această schimbare, sugerând că obiectele care erau odată clare și evidente devin acum mai puțin distincte sau chiar invizibile. Autorul aduce în discuție și ideea că perspectiva asupra lumii se schimbă odată cu vârsta și cu experiența de viață.
Poezia poate fi interpretată ca o meditație asupra efemerității vieții umane și a trecerii inevitabile a timpului. Autorul ne amintește că perspectiva și percepția noastră asupra lumii sunt subiective și se modifică odată cu evoluția noastră personală.
Un aspect interesant al acestei poezii este modul în care Tudor Arghezi abordează tema timpului și a perspectivelor, subliniind că acestea sunt subiective și se schimbă în funcție de fiecare individ. Autorul ne îndeamnă să contemplăm această schimbare și să ne confruntăm cu efemeritatea vieții umane.
În concluzie, „Nu mai zăresc” de Tudor Arghezi este o poezie profundă care ne invită să reflectăm asupra trecerii timpului și asupra schimbărilor în percepția noastră asupra lumii. Ea subliniază subiectivitatea vederii și a perspectivelor și ne amintește că viața este efemeră, dar că fiecare moment are propria sa valoare și semnificație.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
