alecu-donici

Una dintre temele principale ale acestei fabule este ideea că norocul vine și pleacă, fiind un aspect imprevizibil și imposibil de controlat de către om. Fabula ilustrează, de asemenea, ideea că oamenii ar trebui să fie recunoscători pentru ceea ce au și să fie pregătiți să-și gestioneze resursele cu grijă și să nu fie înșelați de ideea că norocul va dura mereu. De asemenea, fabula sugerează și faptul că oamenii pot fi ușor seduși de către persoanele care promit că îi vor ajuta să își îmbunătățească situația, dar care pot avea intenții ascunse sau să nu fie în măsură să îndeplinească promisiunile făcute.


Când norocul schimbă pasul
N-aduc ani ce-aduce ceasul
Norocul pururea de toţi e blestemat
Că cine boierii nu are,
Sau cel ce nu-i destul bogat,
Toţi, de la mic şi pân’ la mare

Găsesc norocul vinovat.
Când dimpotrivă el, ca orbul rătăcit,
În lume nicăiuri nu stă statornicit;
Ci umblă-n vizite, atât la împăraţi,
Precum la negustori, la domni şi la magnaţi,
Şi poate mâni va fi în bordeiaşul meu,

Sau în lăcaşul tău,
Prea bune cititor!

Dar trebuie să fii tu singur lucrător,

Să iai aminte bine
Şi vreamea să nu pierzi

Când de prilejul bun favorisit te vezi;
Căci el ades nu vine.
Iar dacă n-ai ştiut atunci să foloseşti,
Apoi fără cuvânt norocul ocărăşti.

În margine de târg era o casă mică,
Trei fraţi în ea trăia, ce nu sporea-n nimică,
La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos
Şi-adese blestema norocul ticălos.

Pătruns de-a lor strigare,
Norocul hotărî curând să-i viziteze
Şi la căsuţa lor o vară să văreze.
O vară de noroc! Cui şagă i se pare?
De-ndată s-au văzut puternica-i lucrare:
Căci unul dintre fraţi fiind cam negustor,
Deşi nainte el la toate păgubea,

Acum orice vindea
Pe loc agonisea folos însemnător
Şi banii aduna din zi în zi cu spor.

Al doilea din fraţi
Era cam cărturari;
Citea, scria ca alţii,
De prin divanuri mari;
Având însă plecare
Să intre scriitor

La judecătoria, ce-i zic ajutătoare,
Prin a norocului puternic ajutor

Ajunse boier mare.
Acum mă întrebaţi:

Cu ce s-au folosit al treilea din fraţi?
Pe el în adevăr norocul au voit

Să-l sprijine mai mult decât pe ceielalţi
Şi vara lângă dânsu-au stat nedezlipit.

Dar numai ce folos,
Că peste vară el tot muşte au gonit,
Însă aşa de norocos,
Încât nu da o dată
Să iasă mâna lui deşartă.

Plinindu-şi vizita, norocul i-au lăsat
Pe unul boierit, pe altul prea bogat;
Iar cel al treilea norocul blestemând
Mă rog să judecaţi de mai avea cuvânt,
Şi oare nu era el singur vinovat?

Rezumat extins la fabula Norocul în vizită de Alecu Donici

Fabula „Norocul în vizită” de Alecu Donici este o poveste despre noroc și despre modul în care acesta poate schimba viața cuiva într-un mod dramatic. Povestea începe cu un om sărac, numit Vasilache, care a trăit toată viața lui în sărăcie și necaz. El se plânge mereu de lipsa de noroc și de faptul că toată lumea este împotriva lui.

Într-o zi, norocul îi vine în vizită lui Vasilache sub forma unui bărbat bogat care îi oferă o slujbă și îi dă bani. Vasilache devine dintr-o dată bogat și fericit, dar uită de toți cei care l-au ajutat înainte și devine un om arogant și egoist.

Însă, norocul îi pleacă la fel de repede cum a venit și Vasilache ajunge din nou sărac și singur. În cele din urmă, el își dă seama că a fost iubit și ajutat înainte să primească norocul, dar nu a apreciat niciodată acest lucru. Acesta este un avertisment că norocul poate veni și pleca în orice moment, iar cei care nu apreciază ceea ce au sunt cei mai vulnerabili la acest lucru.

În final, Vasilache își recâștigă bunătatea și își cere scuze pentru comportamentul său anterior, promițând că va fi un om mai bun și mai recunoscător în viitor.

Această fabulă subliniază importanța recunoștinței și a aprecierii celor din jurul nostru, chiar și înainte de a primi norocul sau succesul.

Informatii aditionale fabule de Alecu Donici

Alecu Donici, sau Alexandru Donici a fost un poet fabulist roman basarabean. Debuteaza cu traduceri din Puschin si Kralov. Donici a avut un deosebit spirit de observatie, criticand in fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste in societatea umana. In creatia sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, Broasca si stiuca, Doi câini.