Nocturnă de George Topârceanu

Poezia „Nocturnă” de George Topârceanu este un exemplu de poezie simbolistă, prezentând o atmosferă misterioasă și de neliniște, în care lumina și întunericul se împletesc. În poem, autorul explorează teme precum singurătatea, melancolia și frumusețea efemeră a vieții. De asemenea, este remarcabilă folosirea simbolurilor, a ritmului și a imaginilor vizuale pentru a crea o atmosferă de visare și de evadare din lumea reală.

Dormi, frumoasa mea! De-acum Noaptea luminoasă
Ca o undă de parfum Năvăleşte-n casă.
Luna clară din neant Pune pe covoare
Străluciri de diamant Şi mărgăritare.

Ea priveşte ca-n extaz Bluza ta lejeră
Şi pantofii de atlaz Lângă etajeră.

Şi trecând prin buduar, Raza-i ce se rumpe
Luminează un lavoar Cu flacoane scumpe…

Luna toarnă pe parchet Blonde tuberoze
Şi-ţi dezvăluie discret Sânurile roze,

Când dantelele din pat
Tremură-n lumină
Pe culcuşul tău curat
De olandă fină…

Dar visările ce trec,
Ca să te dezmerde,
Ţi-au aprins la cap un bec
Cu lumină verde.

Din oglinzi piciorul fin
Pe mătasa moale
Se răsfrânge ca un crin
Cu nuanţe pale.

Dormi! Amorul rafinat
Cheamă deopotrivă
Spre minciună şi păcat
Gura ta lascivă.

Dormi, frumoasa mea!
Eu stau În extaz, la poartă:
Eşti făptură vie, sau Operă de artă?

Nocturnă de George Topârceanu

Poezia „Nocturnă” de George Topârceanu este un poem liric, scris în strofe regulate de opt versuri, în care poetul descrie atmosfera misterioasă a nopții și reflectă asupra vieții și a trecerii timpului.

În prima strofă, Topârceanu sugerează că nopțile sunt mai mult decât o simplă absență de lumină, ci reprezintă un tărâm al viselor și al fanteziilor, unde gândurile noastre devin mai clare. În strofa următoare, el vorbește despre încleștarea dintre trecut și prezent, sugerând că memoria neagă prezentul și îl înlocuiește cu amintiri.

În partea a treia, poetul descrie zgomotele nocturne, cum ar fi ciripitul păsărilor de noapte și vântul, care îi tulbură pacea și îl face să reflecteze asupra propriei vieți. În strofa a patra, Topârceanu se întreabă despre sensul vieții și își exprimă dorința de a găsi un sens în universul vast și aparent indiferent la soarta oamenilor.

Ultima strofă a poeziei reprezintă o concluzie a reflectării poetului, sugerând că, deși viața poate fi plină de durere și necazuri, ar trebui să ne bucurăm de fiecare clipă și să apreciem frumusețea lumii din jurul nostru.

În ansamblu, „Nocturnă” este o poezie introspectivă, care explorează teme universale, precum trecerea timpului, sensul vieții și frumusețea lumii din jurul nostru.