Noaptea Sfântului Andrei de Vasile Alecsandri

Poezia „Noaptea Sfântului Andrei” a fost scrisă de Vasile Alecsandri în 1857 și publicată în volumul său de debut, „Doine și lăcrimioare”. În poezie, Alecsandri descrie obiceiurile și superstițiile populare legate de noaptea de Sfântul Andrei, precum și frumusețea naturii înconjurătoare. Această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite creații ale lui Alecsandri, fiind considerată o capodoperă a literaturii române.

Un fapt interesant este că, potrivit unor surse, Alecsandri ar fi scris poezia într-o noapte de Sfântul Andrei, după ce a participat la o petrecere cu prietenii săi. De asemenea, „Noaptea Sfântului Andrei” a inspirat numeroase alte opere literare, artistice și muzicale, de-a lungul timpului.

Zgomot trist în câmp răsună!
Vin strigoii, se adună,
Părăsind a lor sicrie.
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
 
Vântul suflă cu turbare!
A picat stejarul mare,
Cerul s-a întunecat!
Luna saltă-ngălbenită,
Printre nouri rătăcită,
Ca o luntre părăsită
Pe un ocean turbat.
 
Bufnele posomorâte,
În a lor cuiburi trezite,
Ţipă cu glas amorţit.
Lupii urlă împreună,
Cu ochi roşi ţintiţi la lună,
Câmpul geme, codrul sună,
Satan pe deal s-a ivit!
 
Iată-l! iată, Satan vine,
Răzbătând prin verzi lumini,
Pe-un fulger scânteietor.
Umbre, stafii despletite,
Cucuveici, iele zburlite
Şi Rusaliile pocite
Îl urmează ca un nor!
 
Sus, pe turnul fără cruce,
Duhul-rău zbierând se duce,
Şi tot turnul s-a clintit!
Miezul nopţii-n aer trece
Şi, lovind arama rece,
Ore negre douăsprezece
Bate-n clopotul dogit.
 
Strigoimea se-ndeseşte,
Horă mare învârteşte
Lângă turnul creştinesc.
Iar pe lângă alba lună
Nouri vineţi se adună,
Se-mpletesc într-o cunună
Şi împrejuru-i se-nvârtesc.
 
Voi, cu suflete curate,
Cu credinţi nestrămutate,
Oameni buni, femei, copii!
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
 
Acum iată, pe mormânturi,
Clătinaţi, bătuţi de vânturi,
Toţi strigoii s-au lăsat.
Aşezaţi într-un rond mare,
Adânciţi în întristare,
Pe sicriu-şi fiecare
Oasele-şi a rezemat.
 
Unul zice: Eu în viaţă
Cu o mână îndrăzneaţă
Multe drepturi am răpit!
Răpit-am pâinea de hrană
Unei gingaşe orfană
Ce, pierdută şi sărmană,
În mizerie-a pierit!
 
Altul zice: Eu în lume
Am avut putere, nume,
Căci am fost stăpânitor!
Dar în oarba-mi lăcomie,
Pentru-o seacă avuţie,
Am împins în grea urgie
Pe sărmanul meu popor!
 
Altul zice: Eu în ţară
Fost-am o cumplită fiară,
Plină de amar venin!
Împotriva ţării mele
Făptuit-am multe rele,
Şi-am legat-o în lanţuri grele
Şi-am vândut-o la străin!
 
Foc şi ură-n veşnicie
Pe voi cadă, pe voi fie!
Strigă-atunci un glas ceresc.
Şi pe loc cad în morminte
Păcătoasele-oseminte.
Iar pe zidurile sfinte
Trece-un foc dumnezeiesc!

Rezumat extins la poezia Noaptea Sfântului Andrei de Vasile Alecsandri

„Noaptea Sfântului Andrei” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți români din secolul al XIX-lea. Poezia este un exemplu al folclorului popular românesc și a legendei care înconjoară noaptea de Sfântul Andrei, una dintre cele mai importante sărbători creștine ortodoxe.

În poezie, Alecsandri descrie o scenă înfricoșătoare, în care oamenii sunt terorizați de spiritele rele care au ieșit la vânătoare în noaptea Sfântului Andrei. Se vorbește despre fete care își caută ursitul, dar care sunt înșelate de spiritele rele, despre băieți care se luptă cu demonii pentru a-și apăra iubitele și despre alți oameni care încearcă să scape de blestemele spiritelelor.

Poezia are o atmosferă întunecată și misterioasă, iar descrierile detaliilor, cum ar fi mlaștinile și copacii, amplifică această atmosferă. De asemenea, folosirea repetată a cuvântului „înspăimântare” subliniază frica și anxietatea resimțită de oameni în această noapte.

În finalul poeziei, Alecsandri aduce o notă de speranță, sugerând că Sfântul Andrei îi protejează pe cei credincioși și îi ajută să înfrunte spiritele rele. Această concluzie transmite un mesaj important despre puterea credinței și a speranței în fața fricii și a incertitudinii.

În general, poezia „Noaptea Sfântului Andrei” reprezintă o reînviere a legendei populare românești și a mitologiei creștine, fiind o lucrare valoroasă în literatura română.