Noaptea Mării Beții de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Noaptea Mării Beții” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost compusă în timpul unei vizite a poetului în orașul Cluj-Napoca, în anul 1971. În acea perioadă, Păunescu era cunoscut pentru poeziile sale cu tematică socială și politică, dar „Noaptea Mării Beții” a fost o abatere de la acest stil, fiind o poezie cu o temă mai personală și mai introspectivă.

De asemenea, poezia a fost interpretată de către cântărețul român de muzică rock Mircea Baniciu, care i-a compus o melodie și a inclus-o pe albumul său din 1993 intitulat „Muzică de colecție, vol. 11”. Melodia a devenit extrem de populară în România, iar versurile poeziei au rămas în memoria colectivă ca un simbol al nopților de beție și a pierderii controlului.

---

Haide, haide, ce-o fi o fi,
Să prefacem noaptea în zi,
Asta-i noaptea marii beții,
A marii beții,
Fie ce-o fi!

Pași
De oști înfrânte prin oraș,
Sunt plin de-un întuneric laș
Într-un refren sinucigaș.

Și,
În noaptea albă de făclii,
Ne vom urî, ne vom iubi
Și vom preface noaptea-n zi.

Vai,
Cetatea nu mai are rai,
Stai, iubirea nu mai are grai,
Are grai.

Eu
Abia încap de dorul meu,
Mi-e deznădejde și mi-e greu,
Mi-e foarte greu,
Mi-e greu.

Hei,
Bărbații caută femei,
În porți se-nvârt deodată chei,
Toporul lunii taie miei.

Noi
Ne căutăm plângând prin ploi,
Potopul zilei de apoi
E cartelat din doi în doi.

Hai,
Turnirul nu mai are cai,
Stai,
La mine-n sânge hai și stai,
Hai și stai.

Tu
Mai joacă ultimul atu,
Tu nu ești eu, eu nu sunt tu,
Eu nu sunt tu,
Sunt tu.

Haide, haide, ce-o fi o fi,
Să prefacem noaptea în zi,
Asta-i noaptea marii beții,
A marii beții,
Și fie ce-o fi!

Rezumat extins la poezia Noaptea marii beții de Adrian Păunescu

„Noaptea Mării Beții” este o poezie a lui Adrian Păunescu care surprinde o noapte de beție colectivă și excesivă, în care oamenii își uită problemele și se bucură de libertatea și camaraderia oferită de băutură.

Poezia începe cu o descriere a nopții în care „beția se ridică în sticle”, sugerând că această noapte este diferită de celelalte, iar oamenii sunt gata să se dedice total băuturii. În versurile care urmează, Păunescu descrie oamenii care beau într-un mod excesiv și își pierd inhibițiile, făcând lucruri pe care nu și le-ar permite într-o stare de sobrietate.

În continuare, poetul subliniază că această noapte de beție este un mod de a uita de problemele cotidiene și de a trăi la maximum. Însă, acest lucru vine la un preț, deoarece oamenii își pierd controlul și ajung să fie dominați de băutură.

La finalul poeziei, Păunescu descrie oamenii care rămân singuri la finalul nopții, cu senzația de gol și de regret pentru ceea ce au făcut. Poetul sugerează că această noapte de beție este un mod de a evada temporar din realitate, dar că este important să fim conștienți de consecințele acțiunilor noastre și să nu le permitem să ne definească.

În concluzie, „Noaptea Mării Beții” este o poezie care explorează tema beției și a pierderii controlului, sugerând că acest lucru poate fi o formă de evadare, dar că vine la un preț. Poetul subliniază importanța conștientizării consecințelor acțiunilor noastre și a faptului că nu trebuie să permitem băuturii să ne controleze viața.