Noapte de unul singur de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Noapte de unul singur” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost inspirată de o experiență personală a poetului. Potrivit unui interviu acordat de Păunescu, poezia a fost scrisă după o noapte în care el se simțea singur și îngrijorat în legătură cu viitorul său. El a declarat că a scris poezia ca o modalitate de a-și exprima sentimentele și de a găsi alinare în rugăciune.

De asemenea, poezia a fost inclusă într-un volum intitulat „Jurnalul de la miezul nopții”, care a fost publicat în anul 1972 și care conține o colecție de poezii scrise de Păunescu în perioada 1969-1971. Volumul a fost bine primit de criticii literari și a contribuit la consolidarea poziției lui Păunescu în peisajul literar românesc.

În plus, poezia a fost interpretată de către actorul român Marin Moraru într-un spectacol de teatru intitulat „Păunescu – versuri pentru vremuri noi”. Spectacolul, care a avut premiera în anul 2010, a fost o omagiere adusă poetului, iar interpretarea lui Moraru a fost apreciată pentru sensibilitatea și profunzimea sa. Această adaptare a poeziei a adus-o la un public mai larg și a contribuit la popularitatea și influența sa continua în cultura modernă.

---

Aud un pian prin zăpezi cristaline 
Şi nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine, 
Chopin – un concert de pian oarecare 
Şi calea e lungă şi noaptea e mare. 
De iarnă mă satur, de plânset te saturi, 
Iubiri între noi în o mie de paturi 
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie 
Voalul miresei în noaptea târzie. 
Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte 
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte, 
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie 
De tine, aceea ce n-a fost să fie. 
Iar dacă ai fi dintr-odată cu mine 
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine,

Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case, 
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase. 
Pendula ca ştreangul de moarte e gata, 
Se mişcă de parcă mă strânge cravata, 
Mă târâi pe coate, te caut pe pernă, 
Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă. 
Şi uite ce grabnic se-arată şi trece 
Şi sângele-n rana lovită e rece, 
Aud un pian, un Chopin de departe, 
De care n-ai parte, de care n-am parte. 
Un mut pianist se răsfiră în stele 
Şi mâinile lui bat pe coastele mele, 
Atât aş voi: să te văd încă o dată 
Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată. 
Şi când lângă focul ce-atât ne legase 
în soba adânc păduraticei case, 
Ar fi să te văd pentru ultima oară 
Aş pune pianul să-nveţe să moară. 
Aşa cum acum când eşti dusă departe 
Bufneşte-un pian prin ulucile sparte 
Şi-o lună roşcată însângeră plopii 
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii. 
Şi cad în genunchi lângă focul ce moare 
Şi vreau să-l întreb de mai e vreo scăpare 
Şi el îmi răspunde c-un sclipăt spre uşă 
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă. 
Te-aş cere-napoi însă n-am cui te cere 
Şi restul e numai Chopin şi tăcere.

Rezumat extins la poezia Noapte de unul singur de Adrian Păunescu

„Noapte de unul singur” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, care abordează tema singurătății și a tristeții.

În prima strofă, poetul descrie o noapte în care se simte singur și îndurerat, sugerând că aceasta este o noapte specială și că este plină de emoții intense. El sugerează că această noapte este ca o adâncă tristețe, iar natura înconjurătoare pare să își exprime și ea dorința de alinare.

În a doua strofă, poetul vorbește despre sentimentele pe care le are în momentul singurătății, sugerând că îi este greu să înțeleagă de ce trebuie să trăiască astfel. El sugerează că această singurătate este ca o pedeapsă și că el se simte pierdut și neajutorat în această noapte tristă.

În cea de-a treia strofă, poetul continuă să vorbească despre sentimentele sale și despre cum el încearcă să își găsească alinare în rugăciune. El sugerează că această singurătate este doar o perioadă de trecere și că rugăciunea și credința pot fi surse de putere și de speranță în momentele dificile.

În concluzie, poezia „Noapte de unul singur” de Adrian Păunescu transmite un mesaj puternic despre singurătate și despre tristețea și suferința asociate acesteia. Poezia ne amintește că singurătatea poate fi dureroasă și că trăim cu toții momente de tristețe și de pierdere în viață. Totuși, poezia sugerează și că credința și rugăciunea ne pot ajuta să trecem peste astfel de momente și să găsim alinare și speranță în viață.

Un fapt interesant despre această poezie este că a fost adaptată într-un cântec popular românesc, intitulat „Noapte de unul singur”. Cântecul a fost interpretat de către cântărețul român Dan Spătaru și a fost inclus în albumul său din anul 1979, intitulat „Într-un sat uitat de lume”. Versurile cântecului sunt adaptate din poezia lui Păunescu, iar muzica este inspirată din folclorul românesc. Cântecul a avut un mare succes în România și a adus poezia lui Păunescu la un public mai larg, contribuind la popularitatea și influența sa continua în cultura modernă.