Noapte de iulie de Alexandru Macedonski

„Noapte de iulie” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Alexandru Macedonski, fiind publicată pentru prima dată în volumul său „Excelsior” în anul 1884. Poezia descrie o noapte toridă de vară, cu o natură înfierbântată, iar tema centrală este iubirea.

Un fapt interesant despre poezia „Noapte de iulie” este faptul că Macedonski a fost acuzat de plagiat pentru această poezie, deoarece s-a spus că a copiat-o dintr-o poezie a poetului italian Gabriele D’Annunzio. Cu toate acestea, Macedonski a negat aceste acuzații, argumentând că a scris poezia independent, fără să fie influențat de alte surse.

Poezia a fost foarte apreciată de criticii literari ai vremii, fiind considerată o operă de mare valoare estetică. În plus, „Noapte de iulie” a fost interpretată de-a lungul timpului în mai multe moduri, fiind subiectul unor diverse analize și interpretări literare.

A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire…
Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc,
Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire,
Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc.

Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume,
Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios…
Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume
S-ar lipi să ia povara unui trai sărăcăcios?

Pică plâns al tinereții pe un sân ce nu palpită,
Ai avut cu ce să-l cumperi, e al tău până în zori…
Veștejește-te-a mea buză pe o buză veștejită,
Și tu, suflete, visează că aduni cerești comori.

Însă tu, o! poezie, cu mantaua ta regală,
Îți acoperă vederea — fugi în colțu-ntunecos,
Prin fereastră mă fixează luna rece și spectrală
Ca un doctor ce se uită la un chip de ofticos.

A! desigur, masca blondă avea altfel de privire
Când pe țărmurile de-aur ale lacului Leman
Surâdea printre frunzișuri la întâia mea iubire,
Vis mai lung decât un secol în cuprinsul unui an.

A! desigur că în noaptea ce-n trecutul vieții mele
E-nsemnată cu roșeața simțămintelor dintâi,
Dacă ea privea prin geamuri dintre pulberea de stele,
Nu venea c-un zâmbet rece lângă caldul căpătâi.

Poezie! Poezie! Ai dreptate totdeauna,
Dar fiindcă simt și astăzi că rămas-am tot al tău,
Dă, te rog, în jos perdeaua, ca să nu mă vadă luna,
Roag-o calea să-și urmeze, voi să scap de ochiul său.

Zi-i să meargă pe oriunde e suavă fericire,
Să-și încarce a ei rază cu al florilor arom,
Să zâmbească voluptății ce se naște din iubire,
Dar să uite pe oricine a uitat că este om.

Rezumat extins la poezia Noapte de iulie de Alexandru Macedonski

„Noapte de iulie” este o poezie de Alexandru Macedonski, scrisă în 1891, în care autorul descrie o noapte de vară senină, cu stele strălucitoare și cu un aer răcoros și parfumat. Poetul descrie frumusețea naturii și își exprimă admirația față de aceasta, subliniind cât de mult îi este dragă liniștea și frumusețea nopții de vară.

În poezie, Macedonski face o paralelă între noaptea senină și puritatea sufletului său, sugerând că astfel de momente simple și naturale sunt cele mai importante pentru a atinge armonia interioară și pacea sufletească. De asemenea, poetul exprimă și dorința de a trăi în acord cu natura și cu sinele său.

Poezia „Noapte de iulie” este considerată una dintre cele mai reprezentative creații ale lui Macedonski și este apreciată pentru stilul său liric, expresivitatea cuvintelor și sensibilitatea poetică.