Ninsoarea de adio de Adrian Păunescu

Poezia „Ninsoarea de adio” de Adrian Păunescu a fost scrisă ca un omagiu adus prietenului său, Alexandru Andrieș, un cunoscut cântăreț și compozitor român. Păunescu și Andrieș au colaborat împreună de-a lungul anilor și au fost buni prieteni, iar moartea lui Andrieș în 1990 a lăsat o mare durere în sufletul lui Păunescu.

Poezia sugerează că ninsoarea care acoperă orașul este o metaforă pentru durerea și tristețea pe care o simte Păunescu în interiorul său după moartea prietenului său. Poezia transmite o profundă tristețe și regret pentru pierderea sa și sugerează că amintirile și experiențele pe care le-a avut cu Alexandru Andrieș îl vor ajuta să se împăce cu pierderea sa.

De asemenea, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Adrian Păunescu, fiind considerată una dintre cele mai emoționante și expresive poezii despre durerea și pierderea unui prieten drag.

---

Aseara când ne desparteam, aseara,
Tot mai era un pic de primavara,
Si-acum arunca ochii pe fereastra,
A viscolit pe despartirea noastra.

Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte
Departe s-a facut foarte departe,
Si ninge între noi ninsoare mare
Ninsoare de sfârsit de calendare.

Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada,
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi Siciliana.

Si vor veni dezastre de tot felul
Precum anunta trist violoncelul,
Si harpa, si pianul ma omoara,
Reverberându-mi fulgii de afara.

Mai latra undeva de frig un câine,
Dar tu ce faci în ziua fara mâine,
De fapt de ce te-ntreb când eu din mine
Mi-am interzis sa stiu de-i rau sau bine.

Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru,
Sa iasa lupi, agentii foamei sure,
Din fiecare pâlcuri de padure.

Sa vina, prin orase, mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii,
Si posta în aceste vremuri stranii
Sa-ntârzie cu lunile si anii.

Sa vezi si tu ce strigat tragic este
„Sa nu-mi mai dai de tine nici o veste”,
Deocamdata ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza.

Nici nu mai stiu de-i noapte sau e ziua,
E doar ninsoarea noastra de adio.

Rezumat extins la poezia Ninsoarea de adio de Adrian Păunescu

„Ninsoarea de adio” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu care transmite o profundă tristețe și regret pentru pierderea unui prieten drag. Poetul sugerează că ninsoarea care acoperă orașul este o metaforă pentru tristețea și durerea pe care o simte el în interiorul său.

În prima strofă, poetul descrie ninsoarea care acoperă orașul și sugerează că aceasta a creat un peisaj alb și rece. El sugerează că ninsoarea este o metaforă pentru durerea și tristețea pe care o simte el în interiorul său, iar orașul acoperit de zăpadă reflectă starea sa interioară.

În a doua strofă, poetul vorbește despre prietenul său drag care a plecat și sugerează că moartea acestuia a adus o mare tristețe în viața sa. El sugerează că acum își dă seama că viața este trecătoare și că prietenia și dragostea sunt cele mai importante lucruri în viață.

În cea de-a treia strofă, poetul vorbește despre amintirile și experiențele pe care le-a avut cu prietenul său drag și sugerează că acestea vor rămâne mereu vii în memoria sa. El sugerează că, deși prietenul său a plecat, amintirile și experiențele pe care le-a avut cu acesta îl vor ajuta să se împăce cu pierderea sa.

În ultima strofă, poetul sugerează că acum el se simte singur și trist și că nimic nu poate aduce înapoi prietenul său drag. El sugerează că ninsoarea care acoperă orașul este o metaforă pentru tristețea și durerea pe care o simte el în interiorul său, iar aceste sentimente vor rămâne cu el pentru totdeauna.

În concluzie, poezia „Ninsoarea de adio” de Adrian Păunescu este o emoționantă meditație despre durerea și tristețea care însoțesc pierderea unui prieten drag. Poezia transmite o profundă tristețe și regret pentru pierderea sa și sugerează că amintirile și experiențele pe care le-am avut cu cei care au plecat ne pot ajuta să ne împăcăm cu pierderea și să onorăm memoria lor în continuare.