Nevasta bolnavă de Vasile Alecsandri

Poezia „Nevasta bolnavă” a fost publicată pentru prima dată în volumul „Doine și Lăcrimioare” al lui Vasile Alecsandri în anul 1853. Poezia este un exemplu al stilului romantic popular în poezia românească din secolul al XIX-lea, iar subiectul acesteia se referă la iubirea și suferința unui soț pentru soția sa bolnavă. De asemenea, poezia este uneori asociată cu suferința personală a lui Alecsandri din cauza bolii soției sale, care a murit de tuberculoză la vârsta de 25 de ani, în 1851.

Plugurile intră-n sat,
Nevestele zac în pat.
Mă dusei la mine-acasă,
La nevasta-mi cea frumoasă,
Ca să prind un sărutat,
Ea-mi zice: „De eşti bărbat
Şi ai suflet cu durere,
Adă-mi o cupă de miere
Şi-mi adu-o cupă de vin
Durerea să mi-o alin,
Ia şi cea sită din cui
Şi făină din budui
Şi-mi fă iute-o turtă lată
Să nu-ncapă pe lopată,
Ah! drăguţ bărbatul meu,
Să faci cum ţi-oi zice eu.

Cânepa mi-am semănat,
Dar când fu pe adunat
Boala-n trupu-mi a intrat!
Îs bolnavă şi mai moartă,
Cânepa cade de coaptă.
Ia tu coasa de-o coseşte,
De boală mă mântuieşte,
Şi ia grebla de-o adună,
Şi de boală mă răzbună”.
Vin cu miere i-am adus,
La cânepă eu m-am dus,
Dar nimic n-am ajutat,
Că nevasta m-a lăsat
Ş-a luat, luat cu ea
Sărmana inima mea!
Asta-i lumea, ard-o focul!
Când chiteşti să cerci norocul,
Nici că-n lume-i afli locul!

Rezumat extins la poezia Nevasta bolnavă de Vasile Alecsandri

Poezia „Nevasta bolnavă” scrisă de Vasile Alecsandri este o meditație poetică despre suferința provocată de boală și despre dragostea și devotamentul conjugal. Poezia este împărțită în două părți, prima parte descrie starea nevestei bolnave și al doilea pasaj exprimă dragostea și grija soțului pentru aceasta.

În prima parte, poetul descrie suferința nevestei sale bolnave, care este chinuită de dureri, are obrajii păliți și ochii înnegriți de oboseală. Femeia se luptă cu febra, cu starea de slăbiciune și încearcă să își găsească alinarea în somn. În această parte a poeziei, Vasile Alecsandri evidențiază dorința soțului de a-i fi alături nevestei sale în aceste momente dificile.

În partea a doua, poetul descrie dragostea și devotamentul soțului pentru nevasta sa bolnavă. El își petrece nopțile nedormite alături de ea, îi ține mâna și îi cântă pentru a-i aduce alinare. Soțul se simte copleșit de durerea nevestei sale, dar îi promite că va fi alături de ea până la sfârșit și că îi va fi mereu loial.

Poezia „Nevasta bolnavă” exprimă, într-un mod sensibil, iubirea și devotamentul soțului față de nevasta sa bolnavă. Vasile Alecsandri reușește să transmită cu multă emoție și compasiune suferința prin care trece persoana iubită și modul în care acesta se luptă pentru a-i fi alături și a-i oferi sprijinul necesar.