Nesomnul meu și insomnia ta… de Adrian Păunescu

Poezia „Nesomnul meu și insomnia ta…” de Adrian Păunescu a fost pusă în muzică și a devenit una dintre cele mai cunoscute melodii ale lui Adrian Păunescu. Melodia a fost interpretată de cântăreți români precum Nicu Alifantis, Anda Călugăreanu, Angela Similea și mulți alții. De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost apreciată și în afara granițelor României.

O altă curiozitate despre poezia „Nesomnul meu și insomnia ta…” este că aceasta a fost interpretată într-un mod inedit de către grupul de muzică electronică Deep Forest în cadrul albumului „Music. Detected” lansat în 2007. Interpretarea lor a fost una experimentată, combinând sunete electronice cu versurile poeziei, creând o atmosferă misterioasă și melancolică.

De asemenea, poezia „Nesomnul meu și insomnia ta…” a fost inclusă într-un album intitulat „Vremuri” lansat în anul 2000, care conținea înregistrări audio ale recitalurilor de poezie ale lui Adrian Păunescu din anii 1970 și 1980.

În general, aceste exemple sugerează că poezia „Nesomnul meu și insomnia ta…” a fost unul dintre cele mai populare și apreciate creații ale lui Adrian Păunescu, rămânând în memoria colectivă a românilor și a iubitorilor de poezie din întreaga lume.

---

Această noapte care mă provoacă,
mai bine m-ar tăia, şi-apoi m-ar bea
aşa cum stau, în propria mea umbră,
căzut ca într-o ceaşcă de cafea…

De-atâta timp, eu nu ştiu decât bezna.
Că sarea pe o rană a căzut
pe simţurile mele dimineaţa
în fiecare noapte din trecut.

Ridicol te iubesc, în tot nesomnul,
De parcă mă-nspăimant, ca-n zori de zi
dac-aş dormi, aş fi sortit să aflu
că-n veci de veci, n-am să te pot gasi…

Probabil noaptea vine de la tine,
de e atât de tristă şi de grea,
cum stă în geamuri şi contemplă-n hora
nesomnul meu şi insomnia ta.

De dorul tău, de-atât amar de vreme,
chiar înainte să te fi născut,
veghez aici, cu toată noaptea-n braţe,
şi fără somniferul cunoscut.

Nesomnul meu a şi plecat spre locul
în care însăşi se va-mpreuna,
în dans de jertfă, prin cetatea moartă,
pe caldarâm, cu insomnia ta.

Şi totuşi, tu nici nu mi te născuseşi,
când eu, în aşteptarea ta, pe-aici,
îmi exersam puterea insomniei
şi toată turma de nesomnuri mici.

Şi ai venit s-avem aceeaşi noapte,
ca să ne poată fi la fel de greu
şi insomnia ta să se unească
sub felinare cu…nesomnul meu.

Şi cad în ceaşca de cafea cu zaţul,
la umbra ochilor deschişi ai mei,
şi haide, umbra fără de odihnă
în zorii zilei, vino să mă bei!

Rezumat extins la poezia Nesomnul meu și insomnia ta… de Adrian Păunescu

Poezia „Nesomnul meu și insomnia ta…” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra sentimentelor de singurătate și iubire într-o lume haotică și dezumanizantă.

În prima strofă, poetul vorbește despre nesomnul său și despre cum acesta îi devorează timpul și gândurile. El sugerează că este singur și că nu poate găsi liniștea interioară.

În a doua strofă, poetul vorbește despre cum iubirea îl face să se simtă mai puțin singur. El sugerează că iubirea este unul dintre puținele lucruri care îi dă speranță și îl face să simtă că are un scop în viață.

În a treia strofă, poetul vorbește despre cum iubirea poate fi o povară grea și despre cum poate aduce suferință și tristețe. El sugerează că trebuie să ne asumăm riscurile și să ne deschidem inimile în ciuda acestor pericole.

În ultima strofă, poetul vorbește despre cum singurătatea și iubirea pot fi experimentate diferit de către fiecare persoană și despre cum acestea sunt două fațete ale aceleiași monede. El sugerează că trebuie să acceptăm aceste două aspecte ale vieții și să ne bucurăm de ele în egală măsură.

În concluzie, poezia „Nesomnul meu și insomnia ta…” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra sentimentelor de singurătate și iubire într-o lume haotică și dezumanizantă. Mesajul său este unul universal, valabil pentru orice epocă și cultură, și sugerează că trebuie să ne deschidem inimile pentru a trăi o viață plină de sens și împlinire.