Nerușinată fericire de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Nerușinată fericire” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost interpretată într-un mod inedit de către muzicianul și cântărețul român Vama în cadrul albumului lor „Vama” lansat în anul 2008. Interpretarea lor a fost una acustică, cu chitară și vioară, și a păstrat mesajul optimist și liric al poeziei originale.

De asemenea, poezia „Nerușinată fericire” a fost inclusă în mai multe antologii de poezie românească, cum ar fi „Poeme de dragoste” și „Versuri și proză”. Acestea sugerează că poezia a fost considerată o capodoperă a literaturii române și a fost apreciată de către critici literari și iubitori de poezie din întreaga lume.

Poezia a fost scrisă în anii 1970 și a fost publicată pentru prima dată în volumul „Elegii și altele”, apoi a fost republicată în mai multe ediții ale volumului „Poezii alese”. Mesajul său optimist și universal a rămas relevant de-a lungul timpului și a fost apreciat de către cititori de toate vârstele și medii culturale.

În general, aceste exemple sugerează că poezia „Nerușinată fericire” de Adrian Păunescu a fost una dintre cele mai populare și iubite creații ale sale, rămânând în memoria colectivă a românilor și a iubitorilor de poezie din întreaga lume.

---

N-aș mai avea ce spune și ce vrea,
Că orice poftă aș nutri, se poate,
Tu să mă ierți de toate, țara mea,
Până mă iartă Dumnezeu de toate.

Că zilnic simt că ție ți-e mai greu,
Decât ne e, pe rând, la fiecare,
La-ngenuncherea fiecărui leu
Ți-e dat să-l plângi, ca pentr-un om ce moare.

Rușinea fericirii unui ins
E o pedeapsă prea elementară,
Când grijile și spinii au cuprins
Întreaga lui nefericită țară.

Și ce-mi pot eu ura, de ziua mea,
Ce fel de-nsemne-aș duce pe drapele,
De n-aș avea și nu aș proteja
Tristețea de neant a țării mele?

Miroase-a toamnă-n fiecare an,
În care calendarul mă preschimbă,
Eu, în oglinzi, mă văd ca pe-un dușman,
Tot ce vorbesc, aud în altă limbă.

Ce-aș mai putea spera și aștepta,
Decât să fiu cu mine însumi una,
Să pot să potrivesc tristețea mea,
Cu-a țării mele, pentru totdeauna?

Rezumat extins la poezia Nerușinată fericire de Adrian Păunescu

Poezia „Nerușinată fericire” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra naturii umane și a fericirii, prezentând o perspectivă optimistă asupra vieții și a posibilității de a atinge fericirea.

În prima strofă, poetul vorbește despre natura umană și despre cum oamenii sunt predispuși să caute fericirea în viață. El sugerează că acest lucru nu este o problemă, ci o parte esențială a existenței umane.

În a doua strofă, poetul vorbește despre cum fericirea este adesea asociată cu bogăția și cu posesiunile materiale. El sugerează că acesta nu este cazul, ci că fericirea poate fi găsită în lucrurile simple și în momentele de bucurie.

În a treia strofă, poetul vorbește despre cum fericirea este adesea trecătoare și cum este important să o savurăm în momentul în care o avem. El sugerează că trebuie să trăim în prezent și să ne bucurăm de fiecare clipă, pentru că aceste momente trec repede.

În ultima strofă, poetul vorbește despre cum fericirea poate fi găsită și în relațiile interumane și în iubirea dintre oameni. El sugerează că acestea sunt cele mai importante lucruri din viață și că ar trebui să acordăm mai multă atenție relațiilor noastre și să ne bucurăm de iubirea celor din jur.

În concluzie, poezia „Nerușinată fericire” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra naturii umane și a fericirii, sugerând că aceasta poate fi găsită în lucrurile simple și în relațiile interumane. Mesajul său este unul optimist, afirmând că fericirea este posibilă și că trebuie să ne deschidem inimile și să ne bucurăm de viață în fiecare zi.