Năluca de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Năluca” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă în anul 1860 și a fost inclusă în volumul „Poezii poporale”. Poezia este inspirată din folclorul românesc și se bazează pe imaginea unei năluci, o entitate misterioasă care apare în poveștile populare.

De asemenea, poezia „Năluca” a fost adaptată pentru diferite prezentări teatrale și interpretată în diferite spectacole și recitaluri de poezie. Versurile poeziei au fost puse în valoare prin diferite moduri artistice, cum ar fi ilustrații și reprezentări teatrale.

Poezia a devenit foarte populară în cultura română și a fost studiată și analizată în școli și universități, fiind considerată o poezie emblematică pentru literatura română. Versurile poeziei au fost utilizate în diferite evenimente și manifestații publice care promovează respectul față de cultura și tradițiile românești.

De asemenea, poezia „Năluca” a fost tradusă în diferite limbi străine, fiind apreciată și recunoscută la nivel internațional pentru frumusețea și sensul ei profund. Aceasta a devenit o sursă de inspirație pentru diferiți artiști și autori din întreaga lume, evidențiind impactul cultural și artistic al literaturii românești.

---

Frunză verde alunică!
Mircea suie pe potică
Şi-ntâlneşte o fetică
Ce purta cofiţă-n mână
Cu apă de la fântână:
„Copiliţă, stai să beau,
Răcori-te-ar Dumnezeu!”
„Ba, bădiţă, ba, nu vreau,
Că mă tem de dragul meu,
El mi-a zis să mă feresc
De străini ce-i întâlnesc,
Că de apă nu le-i sete,
Ci de sărutări de fete.”

Nu te teme, fata mea,
Că el de s-a mânia
Cu baltagul l-oi lovi,
Cu pământ l-oi înveli.
„Mergi în valea cu sulcină,
Că-i găsi o cofă plină
Scoasă chiar cu mâna mea,
Descalecă şi o bea,
Bea-o toată dacă-i vrea,
Da-ţi fă cruce mai întâi
Şi suflă pe faţa ei
Să nu fie descântată
De baba cea blestemată,
Să nu aibă vreo nălucă,
În pustiu ducă-s-ar, ducă!

Mircea-n vale se ducea,
Dar el cruce nu-şi făcea,
Peste apă nu sufla,
Ci la ea năvală da.
Înghiţea, bietul, o dată
Şi-l lovea dorul de fată.
Înghiţea de două ori
Şi-l apucau reci fiori.
Înghiţea iar de trei ori
Şi cădea mort între flori!

Rezumat extins la poezia Năluca de Vasile Alecsandri

Poezia „Năluca” de Vasile Alecsandri este o creație poetică care îmbină elemente ale basmelor și ale folclorului, prin intermediul imaginii unei năluci. Poezia este formată din patru strofe, fiecare conținând câte opt versuri.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unei năluci, sugerând că aceasta este un simbol al misterului și al înșelătoriei. El subliniază că năluca poate apărea în diferite forme și poate părea reală, dar de fapt este doar o iluzie.

În a doua strofă, poetul descrie imaginea unei fete care se întâlnește cu năluca, sugerând că aceasta este o modalitate de a-i testa curajul și credința. El subliniază importanța încrederii și a curajului în fața aparențelor înșelătoare, sugerând că aceasta este o modalitate de a depăși fricile și de a-ți descoperi adevărata valoare.

În a treia strofă, poetul descrie imaginea unei lumi în care oamenii sunt adesea înșelați de aparențe, sugerând că aceasta este o lume plină de pericole și de înșelăciune. El subliniază importanța discernământului și a judecății în fața aparențelor înșelătoare, sugerând că aceasta poate fi o sursă de protecție și de înțelepciune.

În ultima strofă, poetul evidențiază faptul că năluca poate fi înfrântă prin curaj și încredere, sugerând că aceasta poate fi o modalitate de a depăși obstacolele și de a-ți atinge scopurile. El subliniază importanța curajului și a credinței în fața înșelăciunilor și a aparențelor înșelătoare, sugerând că aceasta poate fi o sursă de încredere și de speranță.

În concluzie, poezia „Năluca” de Vasile Alecsandri este o descriere poetică a importanței discernământului și a judecății în fața aparențelor înșelătoare, prin intermediul imaginii unei năluci. Poezia sugerează că aparențele înșelătoare pot fi depășite prin curaj și încredere, și că aceasta poate fi o modalitate de a depăși obstacolele și de a-ți atinge scopurile. Poezia subliniază importanța încrederii și a curajului în fața aparențelor înșelătoare, sugerând că acestea pot fi o sursă de protecție și de înțelepciune.