Fabula „Nada şi chiticul” de Alecu Donici este una dintre cele mai cunoscute și iubite fabule ale literaturii românești. Aceasta are un mesaj puternic, încurajând perseverența și dorința de a realiza obiectivele în ciuda obstacolelor și piedicilor întâlnite.
Fabula prezintă lupta dintre o nadă puternică și un chitic fragil într-o competiție de înot. Chiticul se lasă descurajat de puterea adversarului său și abandonează lupta, în timp ce nădăpsește obstacolele cu putere și perseverență și ajunge la destinația dorită.
Această fabulă ne învață să nu ne lăsăm descurajați de dificultăți și să perseverăm în lupta noastră pentru a-ți atinge obiectivele.
Deşi n-am darul de ghicit,
Văzând însă pe flutur pe lângă lumânare,
Prezicerea-mi îndată îşi are-a ei urmare:
Că el nu scapă nepârlit!
Aceasta-i o asemănare,
Din care cititorii pe samă-şi vor opri
Cât bunele lor simţuri în parte vor dori.
Iar eu aud adese iertând întâi greşală
Sub nume de o glumă, de cuget trecător;
O! toate trec pe lume, dar fapta rea-i fatală,
De-a ei ademenire nu poţi scăpa uşor.
Judecătorul care
La-ntâia lunecare
Vrea cugetul s-adoarmă cu pilda unor alţi…
Să ştii că-n mârşăvie va-ntrece pe ceilalţi.
Un cămătar ce-odată luă pe an dobândă
Cât capete e-n stare pe tatăl său să vândă.
Un avocat ce crede să facă negrul alb
După a mea părere are moral cam slab.
Un june crescut bine,
Dar prea-ncântat de sine,
În oarba-i îngâmfare pe loc e cap stricat.
O jună frumuşică ce curte nu primeşte,
Mai mult însă cu unul prin unghiuri şopoteşte
Şi e nepăsătoare către al său bărbat…
Se află pe un luciu oricând de-alunecat.
Acela care-i place tot intrigi să adune,
Umblând din casă-n casă, le-nvaţă de minune,
Dar mai târziu… Văd însă că sporul de vorbit
M-ar da de gol la lume că am îmbătrânit,
Căci vremea către toamnă se face mai ploioasă,
Iar vârsta naintată de vorbă bucuroasă.
Să las dar alte pilde şi fabula să-mi spun,
Aşa precum mi-au spus-o şi mie un om bun.
La heleşteu, nu mare, în unda-i acea lină,
De caracudă plină,
Cu undiţe băieţii şi leneşii din sat
Chitici de toată mâna undea neîncetat.
Unditul, ca şi pânda, vrea mai ales răbdare…
De multe ori pescarul în lungă aşteptare
La legănânda plută se uită neclintit:
Ea piere; el smuceşte
Şi-n loc să tragă peşte,
Se-ncredinţează numai că nada i-a lipsit:
Chiticul de sub mână îi şi făcu răpire.
Astfel un chitic sprinten, sumeţ din a lui fire,
Cam înşela adese şi pe pescarii mei.
Dar nu-i trecu prea multe; căci într-o zi, când ei
Undeau întru răbdare, chiticul se-ncântase
Şi caracude mii
În preajmă-i adunase:
– Uitaţi-vă – le zise – cum stau delaolaltă
O nadă… două… trii…
L-al patrulea… adio, prea fericita baltă
Şi toţi chiticii vii!
Aşa el adevărul târziu l-au priceput:
Că de ademenire să fugi la început.
Rezumat extins la fabula Nada şi chiticul de Alecu Donici
Fabula „Nada și chiticul” scrisă de Alecu Donici povestește despre o nadă care nu are grijă de nimeni și de nimic și care primește sfatul unui chitic să se preocupe de lucruri importante. Nada însă îi răspunde că nu are timp și își continuă viața leneșă, ignorând sfatul chiticului.
Într-o zi, oamenii încep să folosească o năvodă pentru a prinde peștii din apă, iar nadă este prinsă și dusă pe mal, unde este pândită de pescăruși. Nada realizează că a fost leneșă și că nu a avut grijă de propria sa siguranță. În cele din urmă, chiticul o salvează, dar îi atrage atenția asupra faptului că ar fi putut fi evitată toată această situație dacă ar fi fost mai atentă și mai responsabilă.
Fabula ilustrează importanța luării în considerare a sfaturilor și a acțiunilor preventive, precum și faptul că lenevia și ignoranța pot duce la probleme și pericole neașteptate.
Această fabulă poate fi considerată un îndemn pentru oameni de toate vârstele să aibă grijă de propria lor siguranță și să fie atenți la sfaturile celor care încearcă să-i ajute, precum și să-și asume responsabilitatea pentru propriile lor acțiuni.
Informatii aditionale fabule de Alecu Donici
Alecu Donici, sau Alexandru Donici a fost un poet fabulist roman basarabean. Debuteaza cu traduceri din Puschin si Kralov. Donici a avut un deosebit spirit de observatie, criticand in fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste in societatea umana. In creatia sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, Broasca si stiuca, Doi câini.