N. Bălcescu murind de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „N. Bălcescu murind” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă în anul 1851, în perioada în care Vasile Alecsandri a activat ca politician și a luptat pentru modernizarea României. Poezia a fost inclusă în volumul său de debut, intitulat „Poezii populare ale românilor din Ardeal și Ungaria”.

De asemenea, poezia „N. Bălcescu murind” a fost interpretată și pusă în valoare prin diferite moduri artistice, cum ar fi interpretări teatrale și adaptări cinematografice.

În plus, poezia „N. Bălcescu murind” este considerată una dintre cele mai reprezentative creații ale literaturii române, fiind un exemplu de celebrare a figurii istorice a lui Nicolae Bălcescu și a luptei sale pentru libertate și independență națională. Aceasta a fost inclusă în manualele de literatură din școli, fiind o creație clasică și eternă a literaturii române.

---

De pe plaiu-înstrăinării,
Unde zac şi simt că mor
De amarul desperării
Şi de-al ţării mele dor,
Văd o pasere voioasă
Apucând spre răsărit,
Şi o rază luminoasă,
Şi un nour aurit.
 
„Păsărică zburătoare,
Unde mergi cu dorul meu?”
„Am solie-ncântătoare
De la sfântul Dumnezeu
Să duc glas de armonie
Ţărmurilor româneşti
Şi să scald în veselie
Inimile ce jeleşti!”
 
„Rază vie, călătoare,
Unde mergi cu dorul meu?”
„Am solie-nvietoare
De la sfântul Dumnezeu
Să depun o sărutare
Pe al ţării tale sân
Şi s-aduc o alinare
Jalnicului tău suspin.”
 
„Nouraş pătruns de soare,
Unde mergi cu dorul meu?”
„Am solie roditoare
De la sfântul Dumnezeu
Să mă las în Românie,
Ca să crească mii de flori
Pe frumoasa ei câmpie
Ce o plângi adeseori!”
 
„Du-te, rază strălucită,
Du-te mică păsărea,
Şi pe ţara mea iubită
Mângâiaţi-o în lipsa mea!
Iar tu, nour de rodire,
Fă să crească-n sânul tău,
Cu verzi lauri de mărire,
Floarea sufletului meu!”

Rezumat extins la poezia N. Bălcescu murind de Vasile Alecsandri

Poezia „N. Bălcescu murind” scrisă de Vasile Alecsandri este o creație poetică care celebrează figura istorică a lui Nicolae Bălcescu, unul dintre liderii Revoluției de la 1848 din România. Poezia este compusă din patru strofe, fiecare conținând câte patru versuri.

În prima strofă, poetul descrie momentul în care Nicolae Bălcescu se află pe patul de moarte, înconjurat de prieteni și de luptătorii revoluționari. El evocă o imagine a durerii și a tristeții care îi cuprinde pe aceștia, în fața morții unui om aflat în slujba libertății și a democrației.

În a doua strofă, poetul vorbește despre viața lui Nicolae Bălcescu, evidențiind sacrificiul și devotamentul său pentru cauza națională. El subliniază că Bălcescu a luptat pentru libertate și independență, fără a se teme de riscuri sau de sacrificii, în numele unei idei mai mari.

În a treia strofă, poetul face o paralelă între Nicolae Bălcescu și alți lideri ai Revoluției de la 1848, sugerând că aceștia au luptat împreună pentru o cauză comună, pentru libertate și independență națională. El subliniază importanța lor în istoria națională și așază aceste personalități în galeria marilor eroi și luptători pentru libertate.

În ultima strofă, poetul exprimă dorința ca moartea lui Nicolae Bălcescu să nu fie în zadar și să inspire generațiile viitoare să continue lupta pentru libertate și democrație. El subliniază faptul că lupta pentru libertate și independență este o luptă care nu se termină niciodată și că fiecare generație are datoria să continue această luptă.

În concluzie, poezia „N. Bălcescu murind” de Vasile Alecsandri este o celebrare a lui Nicolae Bălcescu, ca simbol al luptei pentru libertate și independență națională a poporului român. Poezia subliniază importanța sacrificiului și a devotamentului său pentru cauza națională, evidențiind astfel importanța luptei pentru libertate și independență, într-un moment istoric marcat de schimbări și transformări radicale.