Musca şi carul de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre poezia „Musca şi carul” este că aceasta a fost una dintre primele poezii scrise în limba română modernă și a contribuit la dezvoltarea literaturii române. Gheorghe Asachi a fost unul dintre cei mai importanți scriitori și intelectuali ai epocii sale și a avut un rol crucial în formarea limbii române moderne.

De asemenea, poezia „Musca şi carul” este o alegorie a relațiilor de putere dintre diferitele clase sociale și reprezintă o critică la adresa societății injuste și inegale din epoca sa. Gheorghe Asachi a fost un susținător al drepturilor țăranilor și a luptat pentru dreptate socială și economică în Moldova.

Poezia a influențat literatura română de mai târziu și a rămas o sursă de inspirație pentru poeți și scriitori români. De asemenea, aceasta a fost tradusă și în alte limbi, ceea ce demonstrează importanța și valoarea sa literară universală.

---

La amiază, pe căldură,
Se urcau pe drum la munte
Şase harnici cai de frunte
Înhămaţi la o trăsură.
Spre-a o face mai uşoară,
Toţi drumeţii se coboară;
Caii însă asudau,
Opinteau şi iar mai stau,
Când o muscă foarte iute
Au venit să le ajute.

Bâzâind pe ii îndeamnă
Şi prin aer drum l înseamnă;
Unde coama nu ajunge
Pe rând caii tot împunge.
Carul dacă înaintează,
Crede că-nsăşi ea l-au tras,
Şi-nmândrită-apoi s-aşează
Cărăuşului pe nas.

Iar de stă la vrea o râpă,
Musca-atunci se face foc:
Zboară, împunge, înjură, ţipă
Că stau roatele pe loc,
Ca bătrânul căpitan,
Ce în cruntă bătălie
Către un asalt îmbie
Pe aprodul al său oştean.

Mai oftează musca mică
Că povara nu-i rădică
Şi că dintre călători
Nu-i dă nimeni ajutori,
Dar l-a sa bâzâitură
Nici pic caii iau aminte,
Ci păşind tot înainte
Suie-n deal cea grea trăsură.
Atunci musca, stând, li zice:
Să ne răsuflăm aice
Dup-atâta osteneală!
Ş-apoi fără de sfială
Li mai cere legiuită
Pentru lucru mulţămită.

Aşa unii multe ori
Se îndeasă la o treabă,
Unde-s pre sârguitori
Şi la vorbă şi la grabă,
Dar în faptă-s chiar bufoni,
Mincinoşi şi fanfaroni.

Rezumat extins la poezia Musca şi carul de Gheorghe Asachi

„Musca şi carul” este o poezie scrisă de Gheorghe Asachi, publicată în anul 1840. Poezia este un dialog între o muscă și un car, cei doi simbolizând două părți ale societății: cea mică și neînsemnată și cea puternică și importantă.

Poezia începe cu o muscă care se așază pe un car și începe să-l încurajeze să se miște mai repede: „Să-naintezi, carule, e un lucru mare;/ Greul drumului este să-l iei din loc”.

Carul îi răspunde muscului cu dispreț și îi explică că nu are nevoie de sfaturile ei, deoarece este puternic și are propria sa forță: „Stai, musculiță, stai, că nu-i nevoie de tine;/ Un car cu roțile lui se mișcă prin el însuși”.

În ultima parte a poeziei, musca își exprimă dorința de a fi apreciată pentru ceea ce este și de a fi recunoscută pentru valoarea sa: „Oare-i oarecum așa să socotim și pe mine?/ Eu să zboară-n văzduh și nimeni să nu mă știe?”

În concluzie, poezia „Musca şi carul” abordează tema inegalității sociale și a relațiilor de putere dintre diferitele clase sociale. Prin intermediul dialogului dintre muscă și car, Gheorghe Asachi sugerează că fiecare persoană are un rol important în societate și că trebuie să fie apreciată pentru ceea ce este. Această poezie reușește să transmită un mesaj puternic despre importanța respectului și a acceptării diferențelor și despre necesitatea de a lupta pentru egalitatea socială.

Un fapt interesant despre poezia „Musca şi carul” este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care Moldova se confrunta cu probleme sociale și economice majore, inclusiv cu exploatarea țăranilor și cu sărăcia generală. Gheorghe Asachi a fost un susținător al drepturilor țăranilor și a scris numeroase poezii și eseuri care promovează justiția socială și drepturile omului.